Am ales cartea asta nu pentru că ar fi prima #carte pe care am citit-o în viața mea, ci pentru că a fost prima carte pe care am primit-o cadou. Ba mai mult, mi-a fost dăruită de o persoană specială, așa că am decis că merită să fie ea cea care dă startul unei povești frumoase.

Povestea romanului lui Daniel Keyes, reușește să te captiveze încă de la primele rânduri și tot ce poți face este să te identifici cu personajul și să trăiești odată cu el întâmplările la care este supus.

Cartea este scrisă într-un mod personal, sub formă de jurnal la persoana I, acest lucru apropie și mai mult cititorul de cele două personaje: Charlie Gordon, un bărbat de 32 de ani care suferă de retard intelectual și care este supus unui experiment – o operație pe creier, care, dacă va reuși, îi va reda funcțiile intelectuale și șoricelul Algernon pe care se fac diferite teste.

Anunțuri
Anunțuri

Din punctul meu de vedere, este genul de carte care se adresează oricui, nu are limită de vârstă, este genul de roman care te face să îndrăgești lectura și să te îndrăgostești de carte.

Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotrivă fantastice și terifiante: ce-ar fi dacă am avea puterea de a ne spori inteligența, dacă într-o bună zi ar fi la îndemâna noastră să corectăm nu doar o imperfecțiune fizică, ci însuși creierul uman. Supuși împreună experimentului, șoarecele Algernon și omul Charlie vor trăi, fiecare în felul său, execpționalul situației de a vedea lumea printr-un coeficient de inteligență, suportând consecințele nebănuite ale noii stări de fapt.

O carte provocatoare și emoționantă, care pledează pentru supremația sufletului în fața minții, oricât de remarcabilă ar fi aceasta din urmă.

Anunțuri

„Inteligența este unul dintre cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori căutarea cunoașterii alungă căutarea dragostei. Am descoperit de unul singur și altceva, în ultimul timp, și vă ofer o ipoteză: inteligența fără aptitudinea de a dărui și de a primi afecțiune duce la epuizare mintală și morală, la nevroză și, posibil, chiar la psihoză. Și afirm că preocuparea și implicarea exclusiv intelectuală care neglijează relațiile dintre oameni nu poate duce decât la violență și suferință. Inteligența singură nu face două parale. Aici, în universitatea voastră, inteligența, educația, cunoașterea au devenit idoli importanți. Dar știu bine că toți ați pierdut din vedere un lucru: inteligența și educația care n-au fost temperate de afecțiunea umană nu fac nici cât o ceapă degerată”.

„Ceva descoperit de mine și care poartă în parte, numele meu. Vreau să păstrezi o copie a raportului ca să poți arăta oamenilor că fiul tău n-a rămas chiar un prostănac !” #povestedeseara