Fiul lui Antoine, Bonaventure, s-a facut și el remarcat în calitate de criptograf.Împreună, cei doi au inventat „marele cifru”, un soi de cifru monoalfabetic gândit să fie extrem de rezistent la tentativele de spargere.

Anunțuri

Cifrul efectua substituții de silabe, în loc de litere si includea o gamă de artificii, inclusiv un grupaj codat care însemna “ignoră precedentul grupaj codat”.

Marele cifru a fost folosit o vreme la criptarea celor mai secrete mesaje regale, dar, după moartea lui Antoine și Bonaventure Rossignol , cifrul nu a mai fost folosit si detaliile exacte ale funcționării lui s-au pierdut. Rezistența cifrului față de tentativele de spargere a fost atât de mare, încât a rămas nedescifrat multe generații, fapt care a însemnat că o mare parte din corespondența regală păstrată in arhive a rămas imposibil de citit..

Anunțuri

Situația s-a perpetuat până în anii 1890, când o nouă serie de scrisori codate prn intermediul marelui cifru au fost date spre descifrare unui alt renumit criptanalist francez, comandantul Etiene Bazeries, care si-a petrecut trei ani din viata incercand sa gaseasca o solutie.

In cele din urma, el a recunoscut natura cifrului, in momentul in care a ghicit o secventa anume de numere care se repetau, 124-22-125-46-345, insemnau “les enemies” (inamicii). De la un astfel de indiciu, a reusit sa dezvaluie intregul cifru.

Istoricii il amintesc pe Bazeries sic a fiind inventatorul unui dispozitiv cilindric de criptare, dispozitiv care avea 25 de rotoare, fiecare cu 25 de litere ale alfabetului. Sistemul a fost respins de armata franceza, desi armata Americana l-a adoptat in anul 1922.

Marele success al familiei Rossignol i-a facut pe conducatorii Frantei sa inteleaga ca interceptarea mesajelor criptate ale puterilor rivale era o activitate extreme de valoroasa.

Anunțuri

In urma indemnurilor repetate ale tandemului tata-fiu, statul francez a infiintat unul dn primele departamente de stat dedicate unei astfel de activitati, sub forma serviciului public.

Botezata Cabinet Noir (Camera Neagra), o echipa de spargatori francezi de coduri a inceput, din anul 1700 inspre epoca noastra , sa intercepteze sis a citeasca, cu regularitate, depesele diplomatilor straini din Franta.

Mai mult, aceasta forma institutionalizata de criptanaliza a devenit o practica comuna in Europa secolului XVIII. Fara indoiala ca echipa care s-a “bucurat” de cel mai mare renume in acest sens a fost cea care opera in Viena – Geheime Kabinets-Kanzlei (Biroul Legal Secret).

Camera Neagra vieneza a fost infiintata in cursul imparatesei Maria Tereza, singura femeie care a domnit in cei 650 de ani ai dinastiei Habsburg si a devenit renumita pentru eficienta ei absolut fantastica. Asa si trebuia sa fie; la 1700, Viena a fost unul din punctele comerciale si diplomatice cheie ale Europei.

Anunțuri

Zilnic, oficiile postale din oras manevrau cantitti apreciabile de mesaje , iar Camera Neagra se ocupa de cea mai mare parte a acestei activitati. Fiecare sac cu corespondenta, care trebuia livrat ambasadelor locale, era mai intai adus la sediul Camerei Negre, unde personalul biroului citea cele mai importante parti ale mesajului , dupa care resigila continutul scrisorii si le trimitea spre destinatie.

Mesajele criptate erau supuse unei analize – biroul din Viena dispunea de un adevarat program de instruire in criptanaliza,fapt care asigura improspatarea permanenta a echpei cu profesionisti bine instruiti, care sa o tin ape imparateasa la current cu tot ce se intampla.

In ansamblu, munca depusa de echipele din Camerele Negre au crescut presiunea exercitata asupra criptografilor de a folosi cifruri polialfabetice, precum cel imaginat de Vigenere. Presiunea avea, in curand, sa fie si mai accentuate de dezvoltarile tehnologice. Odata cu zorii epocii comunicatiilor electrice, totul avea sa se schimbe. #istorie #cultura