Munca lui E. Hurmuzachi în arhive a fost intensă şi plină de rezultate frumoase. În primăvara anului 1857, fiind chemat să se întoarcă în Bucovina, el îi scria fratelui său Constantin că nu stătea la Viena „pentru a petrece sau cheltui, ci lucrez, parte pentru mine, dar mai mult pentru naţiunea română şi anume mai mult de cum aş putea lucra în alt domeniu”.

Se pare că el nici n-a fost la înmormântarea tatălui său, care a decedat la 30 martie 1857. El a rămas în capitala Austriei, făcând investigaţii în arhive şi biblioteci, până în 1858, iar activitatea sa uriaşă în direcţia culegerii de documente privind trecutul poporului român era deja cunoscută şi foarte apreciată de intelectualii din mica sa patrie.

Anunțuri
Anunțuri

Nu întâmplător încă la începutul anului 1855 fratele său Alecu îi scria din Bucovina că intelectualii români din Cernăuţi îi lăudau munca neobosită şi aşteptau de la el o lucrare importantă despre istoria poporului român. În acelaşi timp Alecu, exprimând părerea conaţionalilor săi bucovineni, îi declara lui Eudoxiu că nu trebuia să se ocupe numai de trecut, ci era dator, ca istoric şi om politic, să abordeze şi problemele prezentului, să-şi pună talentul, ştiinţa şi experienţa în slujba progresului atât în Bucovina, cât şi în Principatele Române în acele vremi de mari transformări politico-sociale.

El s-a întors în Bucovina după 1858, căci, conform informaţiilor de care dispunem, în perioada 1859-1860 s-a aflat la Cernauca şi la Cernăuţi. E. Hurmuzachi revenea, deci, în mica sa patrie după nouă ani de investigaţii istorice în arhive şi biblioteci.

Anunțuri

Aceste bogate cercetări el le-a făcut în trei scurte perioade. Prima a cuprins anii 1846 – primăvara lui 1848, a doua - 1852-1855, a treia – 1856-1858. Întreruperile în munca de cercetare în arhive au fost dictate de evenimentele care s-au declanşat în 1848 în Bucovina, dar şi de angajamentele sale politice personale, pe care le-a avut faţă de neamul românesc din provincia anexată de habsburgi la 1775. Întors în Bucovina, el a îmbrăţişat o strălucită carieră politică, mai ales după 1862, când fostul ţinut moldovenesc a obţinut statutul de ducat autonom. #eudoxiu hurmuzachi