Meritul Societăţii pentru literatura şi cultura română a constat nu numai, în administrarea fundaţiilor şi a Internatului de băieţi români aduşi la învăţătură în capitala Bucovinei, fapt care a stimulat învăţământul naţional şi formarea păturii de intelectuali, ci şi în editarea unor publicaţii, care au pregătit terenul pentru cultivarea talentelor literare. La 1 martie 1865, bunăoară, la tipografia lui Rudolf Echardt a ieşit de sub tipar primul număr al „Foii Societăţii pentru literatura şi cultura română în #bucovina” (redactor şi editor Ambrozie Dimitroviţă, apoi Ion Gh. Sbiera). Timp de 15 ani, de la dispariţia ziarului „Bucovina”, românii din această provincie n-au mai avut un organ de presă.

Anunțuri
Anunțuri

Cărturarii şi scriitorii bucovineni Aron Pumnul, Nestor Vorobchevici, Artemie Berariu, Isidor Procopovici, Iraclie Porumbescu, Vasile Bumbac şi-au publicat producţia lor publicistică şi literară în „Albina”, „Concordia”, „Amicul şcoalei”, „Observatorul”, „Gura satului”, „Telegraful Român”, organe de presă care apăreau în afara graniţelor Bucovinei.

Scopul revistei bucovinene, specificat în editorialul „Către cetitorii noştri”, avea menirea „de a conlucra la reînvierea noastră spirituală, a întruni inteligenţele din ţară şi de peste marginile ei spre a înlesni pe osebitele căi ale literaturii împlinirea scopului Societăţii: a deştepta simţirile amorţite, a vorbi faţă de nămolul ameţitoriu a idioamelor streine din Austria, iubiţilor compatrioţi, în dulcea noastră limbă română, despre ceea ce poate lumina spiritul şi însufleţi inima în cercul ţărmuit al unei foi literare...”.

Anunțuri

Redacţia revistei, în frunte cu I. Gh. Sbiera, s-a împotmolit, însă, în noianul etimologic şi filologic al limbii române, probleme pentru care cititorii nu arătau nici un interes, ci, dimpotrivă, se pronunţau împotriva lor. Critici severe, dar juste, au adus „Foii...” Dimitrie Petrino, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu. Era vizată, mai întâi de toate, denaturarea cuvintelor, era înfierată falsificarea limbii materne cu elemente străine. Sesizându-se de seriozitatea acestor critici, comitetul Societăţii a cerut redacţiei să ţină seama de observaţiile făcute în adresa „Foii..”. Dar Ion Gh. Sbiera, direct vizat, şi-a dat demisia, iar în decembrie 1869 a apărut ultimul număr al revistei.

Societatea a început din anul 1873, editarea unui calendar. Apoi, din 1881 până în 1884 (cu întreruperi) organul literar al Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina a fost revista „Aurora Română”, condusă de filologul Ioniţă Bumbac (1843-1902). Această publicaţie, însă, deşi a găzduit în coloanele ei producţie literară locală şi folclor românesc din Bucovina, a combătut în permanenţă teoriile neştiinţifice despre spaţiul în care s-a format şi dezvoltat poporul român, aducând în acest sens argumente lingvistice #limba romana