Printre prozatorii bucovineni de la începutul secolului al XX-lea, care s-au afirmat în coloanele „Junimii literare” din Cernăuţi, s-a remarcat în mod deosebit Ion Grămadă (1886, Zahareşti, Suceava – 1917, Cireşoaia, Bacău).

După studiile liceale obţinute la Suceava, Ion Grămadă a urmat Secţia istorie-geografie a Facultăţii de Litere din Cernăuţi (1906-1910), apoi a făcut cursuri de specializare la Universitatea din Viena (1910-1912). În 1913 şi-a luat în capitala Austriei doctoratul cu teza „Participarea românilor la asediul Vienei”.

Încă în clasa a VI-a de liceu a debutat cu schiţe şi nuvele în „Junimea literară” din Cernăuţi şi „Luceafărul” din Budapesta.

Anunțuri
Anunțuri

În clasa a VII-a de liceu s-a învrednicit chiar de premiul literar al „Junimii literare”. După terminarea studiilor a lucrat un scurt timp profesor la Cernăuţi, apoi s-a angajat ca redactor la „Românul” din Arad, revenind, în cele din urmă în Bucovina, unde a fost redactor la „Viaţa nouă”, organul Clubului Naţional Român. În 1914 a trecut în Vechiul Regat şi a fost numit profesor la Liceul militar de la Mănăstirea Dealu. Ca voluntar pe front, a căzut la 27 august 1917 în lupta de la Cireşoaia.

A scris nuvele şi schiţe, eseuri cu subiecte din viaţa ţăranului bucovinean, aflat în mediul său tradiţional (natura) sau ieşit din acest mediu (plecat la studii, la oaste). Nu lipsesc în scrierile sale nici aspectele urbanizării (cu unele repercusiuni nedorite), „Scriitorul este un distins maestru al peisajului, al tipizării şi individualizării caracterelor, al umorului, un mânuitor abil al stilului popular, cu bogate nuanţe etnofolclorice.

Anunțuri

Opera sa se înscrie în contextul literaturii semănătoriste, având un larg ecou în epocă”.

Ion Grămadă a publicat şi schiţe istorice, prin care a urmărit popularizarea cunoştinţelor istorice în masele largi de cititori, în biblioteca „Steaua” a publicat broşura „Din Bucovina de altădată”, unde relatează despre jurământul Bucovinei de la 1777 faţă de Casa de Habsburg, despre aducerea moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Zolkiew la Suceava (1783), despre evenimentele anilor 1848-1849 în Bucovina şi despre congresul „Sf. Alianţe” la Cernăuţi (1823). Şi în volumul „Scrieri literare”, îngrijit şi editat la Cernăuţi, în 1924, de către C. Loghin, au fost incluse câteva schiţe istorice de ale lui I. Grămadă, şi anume „Nunta domniţei Maria cu Ianuş Radziwill” (1645), ”Nunta domniţei Ruxandra” (1652).

Ion Grămadă a mai publicat traduceri din V. Korolenco, L. Lazarevici, J. A. Vaillant, B. Björnson, o documentată monografie despre societatea „România Jună” din Viena (1871-1911), pe care a editat-o la Arad în 1912, a contribuit la studiul operei eminesciene prin descoperirea originalului german al poeziei „Venedigs” de Gaetano Cerri, pe care-l compară cu sonetul scris de marele poet român („Veneţia”), demonstrând superioritatea celui din urmă.

Anunțuri

În persoana lui Grămadă, după cum afirma Perpessicius, Bucovina pregătea un mare prozator, cel mai personal dintre prozatorii bucovineni, însă eroul de la Cireşoaia şi-a jertfit viaţa pentru reîntregirea neamului românesc. #Ion Grămadă