Mihai Eminescu s-a născut la Ipoteşti, la 15 ianuarie 1850, fiind al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai familiei căminarului Gheorghe Eminovici şi al soţiei acestuia, Raluca, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti.

A urmat şcoala la Cernăuţi, oraş aflat sub stăpânire austriacă, iar în 1866 îi apar şi primele creaţii literare, La moartea profesorului de limba română, Aron Pumnul, elevii săi editează o broşură intitulată "Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti", în care apare şi poezia "La mormântul lui Aron Pumnul", semnată M. Eminovici.

Adevăratul său debut va avea loc însă după publicarea poeziei "De-aş avea", la data de 25 februarie/9 martie, în revista "Familia" din Pesta, a lui Iosif Vulcan, acesta schimbându-i şi numele în Eminescu, adoptat apoi definitiv de poet.

Anunțuri
Anunțuri

A lucrat ca sufleor şi copist de roluri în trupa de teatru a lui Iorgu Caragiali, unchiul scriitorului Ion Luca Caragiale.

A fost student la facultatea de Filosofie şi Drept din Viena, audiind şi cursurile altor facultăţi şi activând în asociaţiile studenţilor români. La Viena se împrieteneşte cu scriitorul ardelean Ioan Slavici şi o cunoaşte pe Veronica Micle de care îl va lega o dragoste profundă.

Din 1872 până în 1874, va fi student la Berlin, cu o bursă acordată de Societatea "Junimea" din Iaşi. A urmat două semestre, dar nu s-a prezentat la examene. Întors la Iaşi, va fi director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor,revizor şcolar, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi" şi îşi va continua relaţia cu Veronica Micle.

În 1877 se va stabili la Bucureşti, devenind redactor la ziarul conservator "Timpul" şi apoi redactor şef, până în 1883.

Anunțuri

În această perioadă scrie marile sale creaţii "Luceafărul" si " Scrisorile".

Din 1883 şi până în 1889, anul morţii sale, Eminescu nu a mai scris aproape de loc.

Se îmbolnăveşte şi pe 3 februarie 1883 este internat la spitalul "Mărcuţa" din Bucureşti, fiind apoi transportat la sanatoriul Caritas, iar în noaptea de 15 iunie, la ora 3, moare la numai 39 de ani, în spitalul doctorului Şuţu din Bucureşti, ucis de un bolnav mintal internat în aceiaşi clinică.

Ziarul "Românul" din 16 iunie anunţa : "Eminescu nu mai este. Înmormântarea are loc în ziua de 17 iunie."

Singurul volum de poezii apărut în timpul vieţii sale a fost publicat în luna decembrie a aceluiaşi an, prin grija lui Titu Maiorescu.

Manuscrisele lăsate de Mihai Eminescu care însumează 46 de volume şi aproximativ 14.000 de file, au fost donate în 1902 de Titu Maiorescu, Academiei Române .

La 17 iunie, a fost înmormântat la umbra unui tei în Cimitirul Bellu, sicriul său fiind purtat pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori din Bucureşti.

Anunțuri

Abia în data de 28 octombrie 1948 a fost ales membru al Academiei Române ...

Cele mai emoţionante cuvinte de omagiu le-a adus acestui #poet nepereche al neamului românesc, scriitorul George Călinescu, în cartea sa "Viaţa lui Mihai Eminescu" (1932): " Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet care l-a ivit şi-l va ivi vreodată poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă acest pamânt să-şi strângă sevele şi să le ridice pe ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

Nu putem să încheiem aceste modeste rânduri fără să ne înclinăm în faţa geniului unui mare român care a fost Eminescu, rememorând câteva din nemuritoarele sale versuri :

" Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie,

Te întreabă şi socoate." #mari români #cel mai iubit poet