Chestiunea centrală de pe ordinea de zi a congresului a fost problema agrară. Rezoluţia adoptată de adunare prevedea anularea proprietăţii private asupra pământului şi trecerea acestuia, fără răscumpărare, în mâinile ţărănimii, întregul pământ cu ape, păduri şi zăcăminte fiind declarat bun al întregului popor. Totodată, rezoluţia a condamnat acapararea pământurilor moşiereşti „cu de la sine putere”.

Totuşi, congresul a decis ca întreg pământul să fie trecut sub controlul comitetelor agrare rurale, create conform decretului Guvernului Provizoriu, din 21 aprilie 1917. Formele şi mijloacele de predare a pământului în mâinile ţăranilor urmau a fi stabilite de viitoarea Adunare Constituantă. În plan politic, congresul s-a pronunţat pentru reorganizarea fostului imperiu într-o „republică federativă cu un singur parlament, fără preşedinte şi cu cea mai largă autonomie pentru toţi cetăţenii Rusiei”.

Anunțuri
Anunțuri

În luna iunie, într-un vagon special, în ţinut au sosit 40 de activişti revoluţionari (majoritatea neromâni), în frunte cu Ion Inculeţ şi Pantelimon Erhan. Misiunea grupului se rezuma la „extinderea re­vo­lu­ţiei şi menţinerea Rusiei federative”, zădărnicirea tendinţelor „separatiste” ale românilor basarabeni. În faţa delegaţiei Partidului Na­ţio­nal Moldovenesc, P. Erhan declara: „Am venit în #Basarabia pentru a lupta nu pentru autonomia Basarabiei, ci pentru adâncirea revoluţiei”. În scurt timp, acesta a fost ales preşedinte al Sovietului gubernial de deputaţi ai ţăranilor, iar I. Inculeţ a devenit ajutorul lui Vladimir Cristi, Comisarul gu­ber­nial al Basarabiei. Totuşi, sub presiunea evenimentelor, reprezentanţii Petrogradului şi-au modificat parţial optica. Când, la 25 iulie 1917, în şedinţa Comitetului Executiv Gubernial, Vladimir de Herţa a propus constituirea unui comitet pentru organizarea Sfatului Ţării, P.

Anunțuri

Erhan a susţinut ideea, adăugând că acest comitet trebuie să elaboreze şi un proiect privind autonomia Basarabiei, care să fie supus aprobării viitoarei Adunări Constituante ruseşti.

Între timp, Guvernul Provizoriu a luat măsuri drastice împotriva agitaţiilor bolşevice şi anarhiste: au fost reprimate manifestaţiile şi mitingurile revoluţionare, liderii bolşevici şi simpatizanţii lor erau arestaţi etc. Însă forţele de dreapta din Rusia considerau că guvernul este prea slab pentru a opri alunecarea ţării spre o nouă revoluţie şi, la sfârşitul lunii august, au decis instaurarea unei dictaturi militare în persoana generalului Kornilov. Tentativa a provocat atât rezistenţa guvernului central, cât şi a sovietelor de deputaţi. Congresul II gubernial al ţăranilor din Basarabia (27-31 august 1917) a condamnat rebeliunea, desemnând câte doi delegaţi pentru a organiza, în fiecare judeţ, lupta împotriva korniloviştilor. La acest congres s-a urmărit evitarea neînţelegerilor între români şi celelalte naţionalităţi, în prezidiu fiind ales, pe lângă alţii, şi Pantelimon Halippa. Ion Inculeţ a susţinut raportul general, intitulat Cu privire la pământ şi libertate, punând accentul pe legalitate, ordine şi reformă agrară.

Anunțuri

Ţăranilor li se permitea să are şi să „însămânţeze doar partea rămasă liberă a pământului moşieresc”. Congresul a reafirmat exclusivitatea comitetelor agrare privind administrarea şi împărţirea pământului, incluzând în componenţa acestora, pe lângă patru ţărani, şi câte doi muncitori. S-a propus instituirea controlului de stat asupra producţiei şi repartizării bunurilor, introducerea preţurilor fixe la articolele de primă necesitate etc. #Razboi