#proza bucovineană de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea a intrat în patrimoniul literaturii naţionale prin creaţiile lui Teodor V. Ştefanelli, Emanuil Grigorovitza, Mihai Teliman,Ion Grămadă, urmaţi cu timiditate de către Traian Brăileanu şi Liviu Marian, care au publicat schiţe şi nuvele inspirate din viaţa satului bucovinean.

Teodor Ştefanelli (1849, Siret – 1920, Fălticeni) a studiat dreptul la Viena, a fost un timp secretar al Societăţii „România Jună”, iar la Cernăuţi, unde s-a stabilit provizoriu, a contribuit la înfiinţarea vestitei Societăţi academice „Arboroasa”. A fost judecător la Câmpulung (1876-1882), la Suceava (1882-1888), pretor la Seletin, şef al judecătoriei din Câmpulung (1889-1903), consilier la Curtea de Apel din Lemberg (1903-1909), consilier la înalta Curte de Casaţie din Viena (1909-1910).

Anunțuri
Anunțuri

A contribuit la întemeierea Societăţii „Şcoala Română”, a colecţiei „Biblioteca de petrecere şi învăţătură pentru tineretul român”, a „Revistei politice” din Suceava.

Debutul literar, cu nuvele (unele dintre ele remarcându-se printr-o narare fluidă, presărate cu mult umor fin) şi făcut în „Foaia Societăţii...”, publicând de asemenea, şi în „Aurora Română”, „Revista politică”, „Arhiva”, precum şi în calendarele Societăţii pentru cultura şi literatura română în #bucovina.

A scris schiţe despre unele obiceiuri populare (Drăgaica, Paparuda), este autorul „Imnului festiv” al „Arboroasei”, dar principala sa operă rămâne „Amintiri despre Eminescu” (Bucureşti, 1914), care are o valoare documentară inegalabilă, „întrucât reconstituie atmosfera şcolii de la Cernăuţi, ni-l prezintă pe M. Eminescu aşa cum era el (preocupat, încă la vremea aceea de istorie şi literatură), contribuind în mod deosebit, la conturarea imaginii verosimile a personalităţii eminesciene”.

Anunțuri

Această lucrare este valoroasă şi prin faptul că a adus unele date preţioase atât asupra stării culturale a Bucovinei de după 1860, cât şi asupra modului în care acţionau studenţii români de la Viena.

Scrierile istorice („Câteva date statistice şi istorice din Bucovina” (1881), „Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc” (1915), „Eudoxiu Hurmuzachi” (1913) ş.a.) i-au adus titlul de ,membru corespondent în Comisiunea Centrală din Viena pentru conservarea momentelor artistice şi istorice.

A făcut traduceri din literatura germană (poezii din H. Heine, schiţe şi nuvele de K. E. Franzos, istorisire pentru tineret din F. Hoffmann).

Este cel mai desăvârşit în cele şapte schiţe ale sale, cu tematica luată din viaţa călugărilor, studenţilor, a dascălilor de la ţară şi a ţăranilor bucovineni.