Poezia semănătoristă în Bucovina de la hotarul dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea a fost reprezentată de către #Vasile Calmuţchi (1859-1934), care, influenţat la început de Alecsandri şi Eminescu, a scris poezii erotice, pe care le-a publicat în nr. 21 din 1886 şi nr. 10 din 1888 ale „Revistei politice” din Suceava. Devenind adept al semănătorismului, s-a apropiat de sufletul satului bucovinean, aflat sub jug străin. Nostalgiile poetice, sărace în metafore şi nu întotdeauna armonioase, şi le-a publicat în gazeta cernăuţeană „Apărarea naţională” (1906-1910), în revista „Buciumul” (1909) din Câmpulung. În 1910 i-a apărut la Suceava culegerea de poezii „Floricele”, dar imaginea satului cu componentele ei – ţăranii, munca, natura – nu o cristalizează printr-o viziune de sinteză, ci o redă prin frământări de ordin pur individual.

Anunțuri
Anunțuri

Un alt semănătorist bucovinean a fost #Vasile Huţan (1880, Costâna – 1972, Bucureşti). După studiile universitare făcute la Cernăuţi, a fost învăţător şi director şcolar la Costâna şi Vatra Dornei. A colaborat cu versuri la publicaţiile cernăuţene „Deşteptarea” şi „Junimea literară” şi la „Buciumul” din Câmpulung. Versurile şi le-a adunat în 1915 în volumul „Din Ţara Fagilor”. În creaţia lui Vasile Huţan predomină lirica peisagistă cu pronunţate aspecte etnografice şi sociale („Huţanii”, „Înstrăinarea noastră” ş.a.). În „Istoria literaturii române contemporane”, Eugen Lovinescu îl citează printre poeţii semănătorişti din Bucovina, considerându-l drept un poet de „inspiraţia gogistă”. Născut în 1882 la Costâna, a lucrat ca învăţător la Câmpulung Modovenesc, Ion Cocârlă-Leandru a emigrat în America, unde i s-a pierdut urma.

Anunțuri

Poeziile sale publicate în periodicele bucovinene, în „Semănătorul” şi „Neamul românesc literar” din Vechiul Regat, le-a editat la Suceava în 1911 în volumul „Jalea satelor”. Influenţat de poezia lui O. Goga şi făcând parte din grupul semănătorist bucovinean, s-a inspirat din realităţile vieţii naţionale, glorificându-şi neamul şi înfierând străinii – hiene flămânde”, „hoţi hrăpăreţi”, care au invadat Bucovina, făcându-i pe ţărani „robi fără simbrie”.

În poezia sa de largă respiraţie socială îşi găsesc ecou dragostea înşelată şi suferinţele altora, jalea „celor ce nu cunosc popasul”, durerea „desmoşteniţilor neamurilor din lume”. El se crede chemat să cânte cântecul amar al gloatei obidite, în care ideea, sentimentul şi factura să fie într-o perfectă armonie, să tălmăcească jalea satelor bucovinene, să-i îndemne pe ţăranii, în care vede ostaşi ai împăratului, să strângă arme şi „pentru noi” când va sosi ceasul sfânt al răzbunării. Părăsirea silnică a gliei strămoşeşti de către cei care emigrau peste ocean şi durerea celor rămaşi acasă, care au să plângă „morţi din două lumi”, îşi găsesc fundalul tragic în poezii, în care, prin varierea expresiilor şi nuanţelor, se face simţită vibraţia tulburătoare a dezlănţuirilor sufleteşti.

Anunțuri

Tonul procesional al poeziilor lui Ion Cocârlă-Leandru alternează când cu un ritm vioi, când cu o tonalitate sentimentală, iar limbajul poetic, fiind expresiv, deşi abundă de provincialisme, porneşte de la fondul istorico-popular al limbii.