“Petiţia Ţării”, un document cu adevărat programatic pentru mişcarea românească din #bucovina, înfiripată în primăvara anului 1848, a fost semnată de peste 230 de bucovineni din toate clasele şi categoriile sociale şi etniile existente în Bucovina. Această petiţie reprezenta o sinteză şi un compromis între diversele clase şi categorii sociale şi etniile din Bucovina, un program ce conţinea revendicări general acceptabile, posibile de realizat în întregime în condiţiile de atunci.

Soliditatea şi justeţea revendicărilor înaintate urmau să impresioneze autorităţile habsburgice prin caracterul extrem de divers din punct de vedere social şi etnic al semnatarilor, prin adeziunea la acest program a unor nobili şi clerici de vază, a episcopului Bucovinei.

Anunțuri
Anunțuri

Boierul Doxachi Hurmuzachi a reuşit să unească în jurul acestui program minim nu numai patrioţi români, ci şi reprezentanţi cu vederi progresiste din rândul germanilor, ucrainenilor, armenilor şi polonilor bucovineni.

Pentru a salva imperiul de loviturile revoluţionare ale popoarelor din împărăţie, Casa de Habsburg s-a văzut silită să convoace parlamentul şi să desemneze, în acest scop, efectuarea alegerilor în toate provinciile austriece. În viitorul parlament Bucovina a obţinut opt locuri: unul pentru Cernăuţi şi şapte pentru circumscripţiile săteşti. Alegerile care au avut loc în iunie-iulie 1848 au relevat rezultate deosebite: din cei opt deputaţi aleşi, şapte erau ţărani şi unul intelectual. Evident, aceste rezultate oglindeau realităţile social-economice ce au domnit în Bucovina în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Anunțuri

Ele au fost programate de către guvernul de la Viena şi influenţate de autorităţile provinciale şi locale. Guvernanţii ştiau că ţăranii vor fi uşor manipulaţi şi evenimentele ulterioare aveau să confirme justeţea acestei premise. Pe lângă acestea, Miron Ciupercovici, Gheorghe Timiş şi Lukian Kobiliţa, trei din cei opt deputaţi, s-au evidenţiat ca exponenţi ai intereselor ţărănimii şi apărători ai drepturilor acestei categorii sociale, în deceniul premergător revoluţiei de la 1848. Este, însă, semnificativă atitudinea combativă a deputatului Anton Kral, intelectual, reprezentantul minorităţii germane, care a sprijinit revendicările românilor, care alcătuiau populaţia majoritară a Bucovinei. #revolutie