Este deja foarte cunoscută povestea fostului lider al lumii criminale din Basarabia ţaristă, tâlharul Grigorii Kotovski, ajuns comandant în Armata Roşie în 1918, venerat şi astăzi în toată R.Moldova, unde i s-au înălţat monumente şi au fost botezate cu numele său străzi şi localităţi, după ce a murit "eroic", ucis de un soţ gelos care l-a surprins în patul soţiei sale.

Industria falsurilor istorice era foarte productivă în timpul defunctei URSS şi a lăsat urme adânci în vremurile noastre

Un caz aparte este acela al "eroului" grănicer sovietic Efim Stebleţov, despre care poveştile propagandei sovietice spun că, împreună cu alţi opt grăniceri, ar fi ţinut piept nouă zile atacurilor trupelor "fasciste" române şi care, după ce au respins atacurile oştilor lui Antonescu, au dus lupte crâncene la baionetă împotriva tancurilor invadatoare, căzând eroic până la unul.

Anunțuri
Anunțuri

Foarte ciudat este însă faptul că în momentul eliberării Basarabiei de către Armata Română, pichetul de grăniceri în care se zice că ar fi luptat Stebleţov, nu fusese atins de nici un glonţ!

După război însă, clădirea acestuia a fost afumată şi i s-a dat jos tencuiala, pentru a părea că trecuse prin focul unor lupte crâncene. La acest pichet se păstrează şi mormintele celor nouă eroi, dar şi alte relicve cum ar fi patul pe care adormit Stebleţov, baioneta cu care a înfruntat duşmanii patriei sovietice şi chiar o cană, găurită de un glonţ, în timpul ultimei lupte etc.

Erau aduşi aici copii din satele învecinate, cărora în cadrul unor ceremonii solemne li se serveau poveşti despre glorioşii eroi grăniceri sovietici, încleştaţi în lupta cu agresorii fascişti români.

S-a întâmplat însă că în 1985, Raisa Jurceak, diriginta unei clase de la Şcoala Rusă din Ungheni, şi-a propus să caute rudele eroului, găsindu-i o soră de la care a aflat că "eroul" trăia, astfel încât i-a făcut împreună cu elevii săi o vizită, la Doneţk.

Anunțuri

Anul următor Stebleţov a fost invitat la Ungheni, însă, fapt ciudat, Direcţia Politică a armatei s-a opus categoric ca acesta să viziteze pichetul de grăniceri care-i purta numele.

Elevii şi profesorii au insistat şi au găsit sprijinul unui şef al KGB-ului raional, astfel încât în curând, în faţa elevilor din Ungheni a apărut omul nostru, un bătrânel alcoolic, pipernicit şi gârbov.

Impresionant a fost pentru toată lumea faptul că o băbuţă l-a recunoscut, amintindu-şi că dansase cu el la seratele organizate la pichetul din satul Chetriş, unde fetele moldovence veneau să asculte "patefonul".

Strebleţov nu avea însă habar că era socotit erou, că are un muzeu, că este decorat şi că este înmormântat la Chetriş, unde patria recunoscătoare îi înălţase şi un monument la care grănicerii moldoveni depuneau jurământul ş.a.m.d.

Doi profesori de la şcoala rusă i-au făcut o vizită la hotel, aducând cu ei şi o damigeană cu vin bun, moldovenesc, care a dezlegat limba "eroului" nostru, făcându-l să spună că la primele salve de artilerie de peste Prut, grănicerii s-au retras până în oraşul Bălţi, după ce comandantul a lăsat pe loc sub conducerea sa, 8 soldaţi.

Anunțuri

Ostaşii români au ocolit însă pichetul, astfel încât cei nouă s-au trezit în spatele frontului, fără a apuca să tragă un singur foc de armă. După câteva zile, rămânând fără provizii, au pornit şi ei către Bălţi, unde şi-au regăsit unitatea.

Întrebat câţi duşmani a ucis în război, el a spus că vreo două mii, dar nu nemţi, ci "două mii de lepădături de-ale noastre" (naşih svolocei).

"Eroul" nostru făcuse parte din trupele SMERŞ, un fel de SS sovietic şi avea misiunea de a lichida soldaţii care se retrăgeau din linia a I-a a frontului.

A împuşcat numai dintre ai lui !

După război, la pichetul din Chetriş i s-a făcut mormânt iar după declararea independenţei R.Moldova, grănicerii moldoveni au chemat preoţii să sfinţească mormântul gol al falsului erou.

Această mică istorioară ne vorbeşte despre faptul că propaganda sovietică a fost întotdeauna clădită pe fals şi minciună, reuşind să facă din nişte zdrenţe umane - eroi adulaţi. #istorie #falşi eroi #Farsa