Încorporată de către Austria în anul 1775, #bucovina, ruptă din Ţara Moldovei, a avut parte până în 1786 de o administraţie militară, apoi a fost împreunată cu Galiţia cu dreptul de circumscripţie administrativă. Anume în perioada de după 1786 faţă de Bucovina a fost promovată politica acerbă de deznaţionalizare şi înstrăinare a elementului autohton românesc. Şi această politică nefastă pe trei principii păgubitoare pentru neamul românesc din Bucovina: germanizarea vieţii publice, sârbizarea bisericii şi polonizarea învăţământului. Deşi limba română mai avea, în primele decenii de dominaţie habsburgică, statutul de limbă cooficială în Bucovina, treptat ea a fost înlocuită în instituţiile administrative şi publice cu cea germană.

Anunțuri
Anunțuri

Pe timpul arhipăstoriei lui Daniil Vlahovici, episcop al Bucovinei între anii 1789-1822, s-au făcut încercări insistente de sârbizare a numelor de familie româneşti, mai ales a numelor fiilor de preoţi, ca apoi să se treacă, în general la schimbarea numelor în timpul botezului. Astfel, fiul lui Petrea devenea Petrovici, al lui Andrei – Andrievici, al lui Gheorghe – Gheorghievici, al lui Ilie – Ilasievici etc.

Încă în 1793 guvernul austriac a dezobligat, prin lege, copiii să umble la şcoală, fapt ce a constituit pentru Bucovina un regres cultural. Favorizând migrările galiţiene în fostul ţinut moldovenesc, guvernul de la Lvov a dat dispoziţie ca în şcoli să se facă propagandă confesională în detrimentul credinţei strămoşeşti a localnicilor. Învăţătorii români, care nu treceau la catolicism, erau pretutindeni înlocuiţi cu învăţători poloni. Polonizarea forţată a învăţământului primar, desfăşurată concomitent cu sârbizarea bisericii şi germanizarea şcolii secundare a dus evident, la o pronunţată stagnare culturală.

Anunțuri

E de ajuns să menţionăm că din 1786 până în 1804 numărul şcolilor din Bucovina s-a redus de la 32 la 14, ca să ne dăm seama despre dezastrul ce domnea în sfera învăţământului.

În primele decenii de după anexare, în Bucovina, mai ales în regiunea dintre Prut şi Nistru, au avut loc şi mişcări demografice, provocate de migrările rutenilor din Galiţia şi emigrările populaţiei băştinaşe în Moldova. Astfel, dacă în 1774 din 71.750 locuitori, rutenii şi huţulii constituiau doar 15.000, deja în 1848 numărul lor se ridică la 108.907. În 1848 din cele 305 sate existente în Bucovina, 183 mai aveau o populaţie preponderent românească, în 35 de sate populaţia era eterogenă, cu multe naţionalităţi, iar în 87 de sate majoritatea locuitorilor începeau s-o formeze rutenii şi huţulii.

#istorie #limba romana