În Regatul liber s-a stabilit şi un alt scriitor bucovinean de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care nu poate fi trecut cu vederea. Este vorba despre #Samson Bodnărescu (1840-1902), născut la Voitinel, lângă Rădăuţi, obţinând studii secundare la Rădăuţi şi Cernăuţi, iar superioare la Iaşi şi la Viena. La Iaşi, ca bibliotecar, apoi ca profesor în învăţământul secundar, a stat doar nouă ani. În 1879 doctorul în filozofie al Universităţii din Giessen, Samson Bodnărescu a fost numit director al liceului „A. Başotă” din Pomârla (Dorohoi), unde a activat până la moarte.

A scris versuri şi povestiri, debutul şi l-a făcut în 1869 la „Convorbiri literare”.

Anunțuri
Anunțuri

S-a remarcat şi ca autor de piese de teatru cu subiecte istorice. Creaţia dramatică el a considerat-o ca pe adevărata sa vocaţie. Scrise în versuri albe, piesele de teatru n-au depăşit, însă, limitele amatoricismului, meritul lor constând în ideile generoase conţinute. Şi poeziile sale (patriotice, de dragoste, pasteluri) „sunt scrise sub influenţa unor autori germani sau români, având în acelaşi timp o anume personalitate conferită de „aerul de pastorală” pe care-l degajă”. În volume i-au apărut „Lăpuşneanu Vodă” , piesă de teatru (Cernăuţi, 1884), „Din scrierile lui Samson Bodnărescu” (Cernăuţi, 1884), „Scrieri”, ediţie îngrijită de Aurel Petrescu şi Paul Lăzărescu (Bucureşti, EL, 1968), „Puterea şi inima. Sau Roman şi Viorica” (Iaşi, „Junimea”, 1973).

Contemporan cu D. Petrino şi S. Bodnărescu a fost #Vasile Bumbac (1837-1918), care a deprins ştiinţa de carte de la un dascăl ambulant, care s-a oprit şi în satul său de baştină, Costâna şi care la Cernăuţi a fost elevul lui A.

Anunțuri

Pumnul. Era frate cu Ioniţă Bumbac, filologul şi publicistul, care editase la Cernăuţi revista „Aurora Română”. Studiile liceale nu le-a terminat la Cernăuţi, fiindcă din cauza agitaţiei electorale din 1861 în favoarea unui Humuzachi, n-a reuşit în clasa a VII-a. A trebuit în 1862 să-şi ia bacalaureatul la Blaj, apoi, ca bursier al administraţiei Fondului bisericesc din #bucovina, a fost trimis la Universitatea din Viena, oraş în care a stat zece ani făcând parte din „România Jună” şi din comitetul organizatoric central al sărbătorii panromâneşti de la Putna (15/27 august 1871). Poeziile, pe care le-a publicat, începând cu anul 1863, în calendarele bucovinene, în reviste ce apăreau în Pesta, capitala Austriei şi în Ardeal. Reîntors în Bucovina, a fost, în perioada anilor 1874-1906, profesor de limbi clasice şi de limba română la Gimnaziul german din Suceava. A continuat să scrie poezie, proză, literatură populară, studii de filologie, a făcut traduceri, publicându-şi producţia literară în „Revista politică”, „Aurora Română”, „Junimea literară”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Federaţiunea”, „Concordia” etc.

Anunțuri

Apreciate pentru conţinutul lor patriotic, multe dintre poeziile, fabulele şi cântecele sale au fost incluse în manualele şcolare folosite în Bucovina şi Transilvania.

Este, în literatura bucovineană, cel mai strălucit autor de ode, în care caută evenimente importante sau eroi ai neamului în cele mai importante momente din viaţa lor („Odă lui Ştefan cel Mare”) de versuri, în care pe un ton elegiac, evocă trecutul glorios al neamului („O dimineaţă pe ruinele Sucevei, reşedinţa lui Ştefan cel Mare”, „Umbra lui Traian în Dacia”, „Marele Ştefan la primblare”, „Regele Sobieski şi cei 18 plăieşi de la Cetatea Neamţului” etc).

Opera poetică a lui Vasile Bumbac n-a fost înmănunchiată într-un volum, ci a rămas răzleţită prin ziarele şi revistele din Bucovina, Ardeal, Viena şi Pesta. Multe creaţii de ale sale au rămas în manuscris, de aceea cercetătorii literari, neavând acces la moştenirea literară integrală a lui Vasile Bumbac, nu-şi pot face o idee mai lămurită despre valoarea acestui poet atât de prodigios către sfârşitul secolului al XIX-lea.