La Chişinău, membrii Fracţiei ţărăneşti au declanşat un conflict cu reprezentanţii Blocului Moldovenesc, acuzându-i pe aceştia din urmă că vor să introducă trupe române în #Basarabia. Ion Inculeţ s-a văzut obligat să intervină şi să declare în plen că „Sfatul Ţării, al cărui preşedinte sunt, nu admite decât o unire strânsă cu Republica Democratică Rusă, după cum face dovadă declaraţia Parlamentului. Este absolut evident că zvonurile despre aşa zisa «orientare românească» sunt mincinoase şi nu prezintă nici un temei. Şi mai departe: separatism în Basarabia nu există, mai cu seamă separatism spre România”.

Manifestarea tendinţelor centrifuge în zone mărginaşe ale provinciei, pretenţiile teritoriale emise de autorităţile naţionaliste de la Kiev şi de cele bolşevice de la Petrograd, anarhia promovată de soldaţii ruşi bolşevizaţi, precum şi contingentul redus numeric sau bolşevizat al trupelor naţionale (aşa numitele „cohorte moldoveneşti”) puneau în pericol existenţa noilor organisme statale din Basarabia.

Anunțuri
Anunțuri

În şedinţa închisă a forului legislativ basarabean din 22-23 decembrie 1917 (4-5 ianuarie 1918) au fost exprimate diverse puncte de vedere asupra modalităţilor de apărare a Republicii Democratice Moldoveneşti, pentru ca în cele din urmă să fie acceptată propunerea fracţiunii minorităţilor de a acorda executivului dreptul de liberă iniţiativă („carte blanche”).

În conformitate cu împuternicirile acordate de Sfatul Ţării, la 22 decembrie (st. v.), P. Erhan, şeful guvernului, V. Cristi şi I. Pelivan, directorii generali de Interne şi de Externe, au trimis generalului Dimitrie Şcerbaciov o telegramă, solicitându-i „să trimită imediat trupe de încredere de orice naţionalitate la dispoziţia Directorului General de Război pe o durată ce va fi stabilită de Sfatul Ţării”. Totodată, un apel telegrafic similar a fost adresat ministrului de Război al României, cerundu-i-se „trimiterea la Chişinău a unui regiment ardelenesc cu posibilă urgenţă”.

Anunțuri

Ministrul Constantin Iancovescu a aprobat această cerere şi a ordonat ca regimentul constituit la Kiev din militarii transilvăneni, căzuţi în prizonieratul armatei ruse, şi care urma să se deplaseze pe Frontul român, să staţioneze în apropierea Chişinăului pentru a fi repartizat pentru paza depozitelor de furaje şi alimente din Basarabia.

Textul telegramei adresate ministrului Iancovescu a servit ca pretext pentru dezlănţuirea unui atac frontal împotriva exponenţilor intereselor populaţiei autohtone în Sfatul Ţării şi în Consiliul Directorilor Generali. Aceste acţiuni erau dirijate, în particular, de Secţia de front a Rumcerod-ului (Comitetul Executiv Central al Sovietelor de pe Frontul Român, ale Flotei Mării Negre şi Regiunii Odesa), instalată la 28 decembrie 1917 (st. v.) în capitala provinciei. Organismul respectiv, urmărind instaurarea regimului bolşevic în ţinut, a reuşit, printr-o abilă propagandă antiromânească, să mobilizeze împotriva Sfatului Ţării unităţile ruse, dislocate în centrul Basarabiei.

Anunțuri

În Chişinău şi în alte localităţi au fost difuzate proclamaţii în care liderii Sfatului Ţării erau acuzaţi de faptul că „au vândut Basarabia României, care va instala ţarismul românesc”. #Rusia