De la un capăt la altul, gândirea grupării de la „Junimea literară” a fost străbătută de ideea că naţiunile, popoarele, neamurile înseamnă ceva în istorie şi în lume prin cultura lor. Iată, de pildă, cum e spus lucrul acesta într-un articol din 1908, nesemnat, intitulat „O pretensiune culturală”: „În timpul modern popoarele se apreciază după contribuţiunile lor la formarea culturii universale. Cea mai sigură garanţie pentru existenţa unui popor i-o dau notele sale specifice în armonia de gândire şi de simţire a civilizaţiunii omeneşti. Înăbuşirea fondului de idei şi cugetări originale e fatal legată de nimicirea unui popor ca naţiune şi de contopirea lui cu alte neamuri.

Anunțuri
Anunțuri

Cultura trezeşte simţul de solidaritate pentru o cauză comună, ea abia face din turmă un popor conştient de sine, cu idei şi năzuinţi proprii”.

O izbândă, cu care „Junimea literară” se lăuda, era aceea a neangajării în luptele politice de partid. Partizanat ideologic pentru cauza românilor – da, amestec în politică, însă, nu. Luptele dintre partide erau privite ca producătoare de dezbinare naţională când e vorba de viaţa politică şi, când e vorba de viaţa literară, existenţa curentelor opuse este responsabilă de „învălmăşagul” literar, pe care George Tofan îl constata în 1904.

Partea cea mai importantă a „Junimii literare” a constituit-o, fireşte, literatura, cu cele două dimensiuni ale ei, comentariul de fapte literare şi creaţia propriu-zisă. Amândouă acestea sunt bine reprezentate calitativ.

Anunțuri

Convingerea grupului a fost, exprimată de acelaşi George Tofan, când zicea că „o frumoasă mişcare literară e floarea unei culturi înainte”.

În „Junimea literară” au fost publicaţi şi comentaţi D. Anghel, G. Coşbuc, O. Goga, Al. Vlahuţă, Şt. O. Iosif, Maria Cunţan, Zaharia Bârsan etc., dar s-au făcut comentarii la opera lui Sadoveanu, Iorga, la volumele de critică publicate de I. Chendi şi H. Sanilevici. În coloanele revistei s-a scris despre Sextil Puşcariu, despre foiletonistul bucovinean Mihai Teliman, a fost comentat volumul de versuri ale cernăuţeanului Radu Sbiera. Cât priveşte producţia proprie a „Junimii literare”, aceasta stă în cea mai mare parte sub semnul minoratului mediocru. În poezie se imită, mai mult ori mai puţin vizibil. Eminescu şi Coşbuc, Vlahuţă şi Goga, Iosif, Anghel şi chiar Minulescu sau, la fel de des, poezia populară sunt dascălii de care poeţii revistei n-au reuşit să se desprindă. Unii dintre ei îşi publică creaţiile în volume, sunt menţionaţi încă în „Autori români bucovineni” a lui Leonida Bodnărescu, editată la Cernăuţi în 1903, dar şi în istoriile literare erudite.

Anunțuri

Poeţi ca Vasile Huţan, Ion Cocârlă-Leandru, Vasile Loichiţă, Gavril Rotică, Nicu Dracinschi, Sever Beuca-Costineanu, Liviu Marian, Eugen Revent asigurau revista cam cu 30-40 titluri lirice într-un an de apariţie. Dacă e vorba de poezia publicată în această revistă până în 1914, lucrurile cele mai interesante vin de la culegătorii de folclor, printre care trebuie amintit, pentru primii ani, numele lui S. Fl. Marian. #Junimea Literară