Fruntaşi ai mişcării naţionale din provincia aservită de habsburgi, conducători, animatori şi ideologi ai revoluţiei din Bucovina, Hurmuzăcheştii au mai avut de îndeplinit în 1848-1849 şi un rol de onoare - cel de găzduire a revoluţionarilor moldoveni, ardeleni şi munteni, refugiaţi la Cernăuţi şi Cernauca. Conacul boieresc de la Cernauca al familiei Hurmuzachi avea să devină o veritabilă Mecă a românismului, un focar al unităţii naţionale româneşti.

Prigoniţi de domnitorul Mihail Sturdza, fruntaşii moldoveni au luat, după înfrângerea revoluţiei, calea bejeniei spre Bucovina, unii dintre ei având legături de rudenie sau cunoştinţe mai vechi, alţii venind direct la liderii mişcării naţionale din Bucovina.

Anunțuri
Anunțuri

Aceştia aduceau şi o bogată experienţă politică, dobândită în focul luptei naţionale. Ca şi la 1821, conacul din Cernauca şi casele din Cernăuţi ale boierului Doxachi Hurmuzachi s-au dovedit a fi încăpătoare pentru “tot ce Moldova, Transilvania şi Basarabia aveau mai distins ca sentiment, talent şi dragoste de neam”. Despre afecţiunea Hurmuzăcheştilor şi a altor boieri din provincia subjugată de habsburgi, George Sion avea să-şi amintească: “Bucovinenii ne primiră în genere cu ospitalitatea cea mai afectuoasă. Era epoca deşteptării naţionalităţilor şi românismului, care... atunci începuse a mişca inimile”.

Un alt revoluţionar refugiat în Bucovina, venit din Transilvania, bolnav, scria următoarele: “La parohul Ciupercovici am zăcut până în 15 martie (1849 – n.n) în care zi au sosit acolo într-o caleaşcă un cleric cu numele Golembiovschi mai târziu schimbat în Porumbescu, tatăl răposatului profesor de muzică în Braşov, trimis din Cernăuţi de cătră familia boierului #eudoxiu hurmuzachi cu bani de ajutoriu pentru tinerii români care ar ieşi din Transilvania cu trupa lui Urban în Bucovina şi nu aveau din ce trăi.

Anunțuri

Spunându-i parohul că şi eu sunt ardelean, a vroit să-mi dea şi mie parale de ajutor, eu însă i-am mulţumit şi nu i-am primit zicându-i să meargă la Dorna, că acolo sunt mai mulţi tineri lipsiţi…În 19 martie am ajuns în Cernăuţi la familia boierului Hurmuzachi unde fiind bine primit m-or pus într-o odaie cu George Sion poetul Moldaviei care încă se afla ca exilat la acea familie nobilă. Acolo se afla şi un unchi a lui George Sion cu numele Toader Sion, la care cu toţii, pentru bătrâneţe, îi ziceam “Moşu Toader”. Acolo se afla tot ca exilat Melchisedec episcopul Romanului, din Moldavia, un bărbat foarte frumos şi Aron Pumnul, care până la eruperea revoluţiunii maghiare în Transilvania a fost profesor la Gimnaziul din Blaj…”.

De la Ioan Oros mai aflăm că mai târziu au sosit de la Paris Petre Cazimir şi Mihail Kogălniceanu, că toţi locuiau în casele din Cernăuţi ale Hurmuzăcheştilor şi erau “provăzuţi cu cost la o masă cu familia numită”.

Trecerea hotarului Bucovinei a fost pentru moldoveni oarecum înlesnită de stăpânirea austriacă.

Anunțuri

Autorităţile de la Cernăuţi au primit ordin confidenţial, în baza căruia refugiaţii moldoveni, care erau persoane de condiţie, puteau trece în Bucovina şi fără paşapoarte, ordin de care s-au folosit mulţi participanţi la evenimentele politice din Moldova. Printre aceştia s-au numărat Iancu şi Vasile Alecsandri, Grigore Balş, G. Cantacuzino, Costache şi Petrache Cazimir, Alexandru Ioan Cuza, N. Dumitrescu, Manolache Epureanu, Vasile Ghica, Nicolae Ionescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Mălinescu, Zaharie Moldovan, Alexandru Moruzi, Costache Negri cu două surori, Anastasie Panu, Nicolae Pisostchi, Gheorghe Radu, Smărăndiţa Ralet, Alecu Rosetti, Lascăr Rosetti, Alecu Russo, George şi Teodor Sion, Gheorghe Sturdza ş.a. #familia hurmuzachi