Ţiganii sunt o populaţie care practică izolaţionismul, originară din nord-vestul Indiei şi nord-estul Pakistanului, care are o limbă asemănătoare altor limbi indiene, cum ar fi limba hindi. Există cercetări care confirmă şi faptul că limba ţigănească îşi are rădăcinile în vechea limbă sanscrită.

Limba ţigănească de azi, are puternice influenţe persane, armene şi mai ales greceşti, fapt care demonstrează trecerea acestora prin ţările respective.

Există şi în zilele noastre în India triburi seminomade sau nomade care vorbesc o limbă înrudită cu cea a ţiganilor, ceea ce pare să susţină teoria că ţiganii (rromii) ar fi fost de la început nomazi şi că ar fi părăsit India în timpul unor invazii, fiind ulterior împinşi de războaie spre Europa.

Anunțuri
Anunțuri

Se pare că din Armenia, (probabil datorită invaziilor turce), ţiganii s-au îmăpărţit în trei grupuri, mergând spre nordul Mării Negre, în sud (până în Egipt) şi în vest, spre Imperiul Bizantin. Migrarea lor efectivă spre Europa s-a produs la începutul secolului al XIV-lea, odată cu cucerirea de către turci a primelor teritorii bizantine europene.

După invadarea Imperiului Bizantin de către turci, ţiganii s-au strămutat în sec.al XIV-lea în număr mare în Balcani, iar după cucerirea Balcanilor de către otomani, unii au pătruns în centrul şi vestul Europei.

Etnonimul "ţigan" a apărut în Bizanţ şi îşi are originea în grecescul "atsiganos" (în traducere -"de neatins", din verbul athigainein - a nu atinge), fiind întâlnit conform cronicilor, încă din sec. al XI-lea.

Primul document care îi menţionează pe ţigani în Muntenia datează din anul 1385, din vremea domnitorului Dan I, când sunt pomeniţi ca robi ai mănăstirii Vodiţa (cel mai vechi lăcaş mănăstiresc din Ţara Românească.

Anunțuri

În timpul lui Mircea cel Bătrân (1386 -1418), sunt menţionaţi robii ţigani ai mănăstirilor Tismana şi Cozia.

În Moldova, mărturii ale prezenţei ţiganilor apar încă din 1408, atunci când sunt pomeniţi robii de la mănăstirea Moldoviţa.

La 1428, într-un document al cancelariei domnitorului moldovean Alexandru cel Bun se vorbea despre darea în proprietatea Mănăstirii Bistriţa a unui număr de 31 de sălaşe de ţigani şi a 12 bordeie de tătari.

În Ţările Române erau semnalaţi şi ca meşteşugari liberi, organizaţi în şatre, între cele mai răspândite ocupaţii ale acestora numărându-se acelea de fierari, spoitori, aurari, căldărari, sau lăutari.

O categorie aparte era constituită din aşa numiţii "netoţi", ţiganii fugiţi din Ungaria, foarte periculoşi, care se dedau la jafuri şi tâlhării. umblau în cete de 20-30 familii, nu aveau corturi şi trăiau în condiţii semianimalice, hrănindu-se chiar şi cu mortăciuni.

O parte şi-au continuat peregrinările, răspânbdindu-se în toată Europa, din Spania (1425), până în Finlanda (1597).

Anunțuri

Pentru a obţine permise de trecere prin ţările apusesne, unii ţigani pretindeau că sunt creştini veniţi din Egipt aflaţi în pelerinaj, iar atunci când nu au putut obţine aceste permise, le-au falsificat.

Acest lucru, asociat cu înfăţişarea lor străină, le-a adus numele englez de "gipsy" sau " gitano", adică egiptean.

La noi, dezrobirea ţiganilor s-a produs treptat între anii 1831 şi 1856, când sclavia a fost legal abolită în Principate, primii fiind eliberaţi ţiganii statului.

Cercetări relativ recente efectuate de oameni de ştiinţă indieni şi estonieni, publicate de prestigioasa revistă Nature, confirmă provenienţa ţiganilor din subcontinentul indian, dar şi stratul social din care au apărut.

Atunci cînd rezultatele au fost suprapuse peste o hartă genetică a populaţiei Indiei, stratificată social pe triburi şi caste, a putut fi identificată o densitate mai mare a rezultatelor în legătură cu casta indiană "paria" - considerată "de neatins", casta celor excluşi de societate, care au suferit grave discriminări de-a lungul timpului, aceştia fiind cei care făceau cele mai murdare munci în societatea indiană. #istorie #tigani #rromi