Biroul de organizare a Sfatului Ţării, în şedinţa din 20 spre 21 noiembrie 1917, l-a desemnat pe Ion Pelivan drept candidat pentru funcţia de preşedinte al Sfatului Ţării. Cunoscut ca unionist convins, care „va căuta să ducă Basarabia la Prut, spre România, unde evreii şi ţăranii nu au nici un fel de drepturi”, candidatura fruntaşului moldovean nu a fost agreată de reprezentanţii minorităţilor şi membrii aşa numitei fracţiuni ţărăneşti. În cele din urmă, la propunerea aceluiaşi Pelivan, Biroul s-a oprit asupra persoanei lui Ion Inculeţ.

În prima şedinţă a Sfatului Ţării, din 21 noiembrie 1917, care a fost inaugurată prin intonarea cântecelor Deşteaptă-te, române şi Pe-al nostru steag, în prezenţa tricolorului arborat pe clădire, preşedinte al acestui organism a fost ales Ion Inculeţ.

Anunțuri
Anunțuri

Astfel, prin desemnarea lui Inculeţ, comisar gubernial adjunct, în funcţia de preşedinte al Sfatului Ţării, şi, puţin mai târziu, a lui Vladimir Cristi, comisar gubernial, în guvernul de la Chişinău, s-a produs transferul autorităţii Guvernului Provizoriu în mâinile noilor structuri de putere ale Basarabiei.

Proclamarea Republicii Populare Moldoveneşti la 2 decembrie 1917 a fost unul dintre primii paşi serioşi pe care i-a întreprins Sfatul Ţării. Motivele care i-au determinat pe liderii de la Chişinău să proclame suveranitatea Basarabiei „în componenţa Republicii Federative Democratice Ruse” au fost următoarele: a) prăbuşirea imperiului ţarist şi instabilitatea puterii centrale; b) constituirea, în cadrul Federaţiei Ruse, a republicilor democratice naţionale pe baza principiului autodeterminării popoarelor; c) proclamarea suveranităţii Ucrainei; d) prezenţa masivă, încă, în Basarabia a trupelor ruseşti, în mare parte bolşevizate.

Anunțuri

Discuţii aprinse au fost purtate pe marginea chestiunii cum să fie denumită republica: «Moldovenească» sau «Basarabeană»? Reprezentanţii partidelor socialiste şi ai minorităţilor (C. Misirkov, Ştern ş. a.) susţineau că aceasta trebuie să poarte numele de «Basarabeană». La rândul lor, deputaţii majoritari, grupaţi în cadrul Blocului Moldovenesc, bazându-se pe temeiuri istorice, au pledat pentru o republică «Moldovenească».

În Declaraţia Sfatului Ţării din 2 decembrie 1917 a fost schiţată în linii mari politica internă şi externă ce urma să fie promovată de tânăra republică prin intermediul organului său legislativ suprem – Sfatul Ţării – şi al celui executiv – Consiliul Directorilor Generali. Programul anunţat în declaraţie prevedea: alegerea pe baza votului universal a Adunării Naţionale şi a organelor de administrare locală; transferarea egalitară şi fără despăgubire a pământului în folosire ţăranilor; introducerea zilei de lucru de 8 ore; consolidarea drepturilor şi libertăţilor cucerite în timpul revoluţiei democratice (libertatea cuvântului, presei, confesiunilor, întrunirilor, grevelor etc.); anularea pedepsei capitale; asigurarea drepturilor minorităţilor etnice în cadrul unor autonomii culturale; naţionalizarea învăţământului; organizarea forţelor armate naţionale; încheierea unei păci fără anexiuni şi contribuţii, în înţelegere cu toţi aliaţii.

Anunțuri

Peste câteva zile a fost format primul guvern al Republicii Democratice #Unire