Discuţiile din parlament, privind formarea executivului, s-au desfăşurat în cadrul a două şedinţe: din 5 şi 7 decembrie 1917. În şedinţa din 5 decembrie a fost ales doar Preşedintele Consiliului Directorilor Generali. Această funcţie i-a revenit lui Pantelimon Erhan, care şi-a asumat totodată şi postul de Director al agriculturii. Ceilalţi directori generali, membri ai guvernului, au fost desemnaţi în şedinţa din 7/8 decembrie. Director la Interne a devenit Vladimir Cristi; Teofil Ioncu, director general la Finanţe; Ştefan Ciobanu, la Învăţământ; Nicolae Bosie-Codreanu, director general al Căilor Ferate, Poştei, Telegrafului şi Telefonului; Teodosie Cojocaru, director general de Război şi Marină; Mihail Savenko, director general al Justiţiei şi Cultelor; Veniamin Grünfeld, director general al Industriei, Comerţului şi Muncii; Ion Pelivan, director general de Externe.

Anunțuri
Anunțuri

De problemele culturii urma să se ocupe Ştefan Ciobanu, dat fiind faptul că acestea erau strâns legate de cele ale învăţământului. V. Podvinski şi-a preluat funcţia de director general al Controlului de Stat ceva mai târziu. În cabinetul nou format, trei locuri din cele zece au revenit reprezentanţilor minorităţilor naţionale, fapt menţionat în mod special de către P. Erhan. Aceştia erau ucrainenii M. Savenko şi V. Podvinski şi evreul V. Grünfeld.

După proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti, în teritoriu au fost luate anumite măsuri referitoare la reorganizarea administrativă. Acestea s-au dovedit a fi însă puţin eficiente pentru consolidarea organelor locale ale puterii de stat, care continuau să fie reprezentate de către zemstve. Pe de altă parte, situaţia tensionată nu permitea realizarea unor schimbări radicale în ceea ce priveşte crearea de noi organe locale ale puterii de stat.

Anunțuri

Practic, totul s-a redus la faptul că vechile cadre din organele administrative locale au fost pur şi simplu obligate să depună jurământ Sfatului Ţării şi tinerei Republici Democratice Moldoveneşti.

Totodată, profitând de fragilitatea tânărului stat, s-au activizat unele forţe centrifuge, care urmăreau dezintegrarea teritorială a Basarabiei. Astfel, la 16 decembrie 1917, în zemstva judeţului Cetatea Albă, unii reprezentanţi ai populaţiei minoritare, îndemnaţi de emisarii Radei Centrale de la Kiev, s-au pronunţat pentru „alipirea” judeţului la Ucraina. Această decizie (care nu a fost sprijinită de consilierii moldoveni şi germani) a fost confirmată şi în adunarea lărgită a zemstvei din 16/29 ianuarie 1918. #Basarabia