Fiu al boierului-patriot Doxachi Hurmuzachi şi al Ilincăi, născută Murguleţ, Ghoerghe vede lumina zilei la Cernauca, sat din ţinutul Cernăuţilor, la 7 septembrie 1817 . Copilăria şi-o petrece în mediul rural, la Cernauca, dar şi la Cernăuţi, unde părinţii săi, având casa în preajma fostului hotel de Moldavie, locuiau pe timp de iarnă şi unde Ghoerghe şi-a făcut studiile primare, gimnaziale şi liceale între anii 1823-1834. Apoi, în perioada 1834-1839 a urmat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Viena .

După absolvirea ei, întorcându-se în provincia natală, s-a angajat ca funcţionar în serviciul administrativ-politic al Bucovinei.

Anunțuri
Anunțuri

După doi ani, însă, neputând suporta aerul de rutină de acolo, părăseşte slujba, hotărându-se să-şi administreze moşia. Se căsătoreşte cu Eufrosina, fiica Ecaterinei (născută Cârste) şi a lui Niculai von Flondor (1795-1864) din Storojineţ. Eufrosina era sora dreaptă a boierului Ghorghe Flondor (1830-1892), tatăl cunoscutului luptător pentru emanciparea naţională a românilor bucovineni Iancu cavaler de Flondor .

Cu Eufrosina va avea doi copii – Ileana – ce va deveni soţia lui Iancu cavaler de Zotta, şi Doxuţă, viitor om politic, născut la 12 iunie 1845. Ca bun român şi ca om cu capacităţi organizatorice deosebite, #gheorghe hurmuzachi, deşi se ocupa de administrarea moşiei sale de la Cernauca, începe cu osârdie, alături de tatăl şi de fraţii săi, să pregătească spiritele consângenilor pentru închegarea unei ample mişcări politice, naţionale şi culturale.

Anunțuri

Este adept înflăcărat al separării Bucovinei de Galiţia şi luptă ca fostului ţinut moldovenesc, răpit la 1774 de către austrieci, să i se acorde autonomie deplină. Se află printre curajoşii bărbaţi ai neamului din acest colţ înstrăinat de ţară, care au trasat modalităţile dezlipirii Bucovinei de Galiţia şi care au semnat, în iunie 1848, pentru a fi dusă la Viena, cunoscuta Petiţie a Ţării, în care erau formulate doleanţele populaţiei de aici . Pentru a cultiva şi menţine treaz spiritul naţional al românilor din ţinutul răşluit de Habsburgi, fondează pe mijloace proprii şi redactează din octombrie 1848, împreună cu fratele său Alecu, „Bucovina”, gazetă românească pentru politică, religie şi literatură, devenită tribună a intereselor româneşti şi organ al întregii românimi. Primul periodic din Bucovina scris în limba română a contribuit în mod esenţial la despărţirea Bucovinei de Galiţia şi câştigarea autonomiei provinciale. Ziarul a militat pentru egala îndreptăţire a românilor cu celelalte naţiuni din monarhia habsburgică.

Anunțuri

Prin apărarea fermă a intereselor naţiunii române, prin colaborarea cu revoluţionarii din toate provinciile istorice, ziarul „Bucovina”, diriguit de către fraţii Gheorghe şi Alecu Hurmuzachi, era organul de presă al tuturor românilor şi a avut colaboratori străluciţi ca Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogălniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţiu etc .

În paginile ziarului şi-au făcut loc preocuparea pentru şcoală în general şi pentru şcoala românească din Bucovina în special în condiţiile în care limba română a populaţiei majoritare era alungată din şcoală. În acest sens, activitatea „Bucovinei” era orientată la realizarea unui învăţământ naţional românesc, în care să se folosească limba, istoria şi cultura naţională, recunoscând, în acelaşi timp, dreptul celorlalte naţionalităţi la învăţătură în limba maternă . Ziarul cerea imperios înfiinţarea unei universităţii româneşti la Cernăuţi ca o „neaparabilă condiţiune a dezvoltării noastre intelectuale şi morale” , universitate ce ar fi avut datoria să pregătească cadrele necesare pentru dezvoltarea autonomă a Bucovinei în toate planurile activităţii social-economice şi politice.