Din motivele expuse mai sus, în timpul revoluţiei din 1905-1907, intelectualitatea basarabeană, deşi puţină la număr, a devenit purtătoarea ideilor echităţii sociale şi naţionale. Intelectualii nu s-au rezumat doar la „propagandă orală”, ci au difuzat în lumea rurală proclamaţii revoluţionare în „limba moldovenească”, provocând, aşa cum raporta guvernatorul, multe „tulburări săteşti”. Acţiunile sociale s-au conjugat cu cele de emancipare naţională.

În septembrie 1905, un grup de nobili şi intelectuali, în frunte cu Pavel Dicescu, a întemeiat, la Chişinău, «Societatea moldovenească pentru răspândirea culturii naţionale».

Anunțuri
Anunțuri

La început, asociaţia număra în jur de 400 de membri, iar până în mai 1906, numărul acestora s-a ridicat la 600. Reformele sociale fundamentale şi măsurile radicale de deşteptare a conştiinţei naţionale nu erau agreate de nobilii basarabeni. Dimpotrivă, educaţia maselor şi cultivarea culturii naţionale erau privite ca pârghii cu ajutorul cărora se puteau preveni mişcările revoluţionare. Pentru a evita vreun conflict deschis cu autorităţile, conducerea societăţii a adoptat un program moderat, militând pentru schimbare fără „zguduiri sociale”. Un rezultat notabil a fost înregistrat la 11 decembrie 1905, când la iniţiativa Societăţii şi a unor reprezentanţi ai zemstvei guberniale, această instituţie a adoptat hotărârea privind necesitatea predării în limba maternă în şcolile primare din #Basarabia.

Anunțuri

Această stare de lucruri nu corespundea, însă, entuziasmului şi aspiraţiilor tinerilor români întorşi de la studii. Ion Pelivan, aflat încă în exil, va publica în gazeta «Бессарабская жизнь» (Viaţa Basarabiei), apărută la Chişinău, articolul Chestiunea limbii în şcolile primare din Basarabia, în care punea în discuţie necesitatea introducerii limbii române în învăţământ. El arăta că, din cauza slabei cunoaşteri a limbii ruse, copiii basarabeni au fost constrânşi „să înveţe totul în mod mecanic”, fapt ce a împiedicat creşterea nivelului de cultură în provincie.

Revenind la Chişinău, Ion Pelivan a organizat o grupare naţional-democratică, din care făceau parte Emanuil Gavriliţă, N. Bivol, Al. Oatul ş. a. Aceasta a colaborat strâns cu Societatea moldovenească pentru cultură în vederea naţionalizării şcolii şi restabilirii autonomiei Basarabiei.

Imposibilitatea constituirii unei organizaţii politice româneşti combative a făcut ca mişcarea naţională să se manifeste în special în mass-media.

Anunțuri

În anul 1905, Zamfir C. Arbore şi Petre Cazacu au început să editeze „la Geneva” (în realitate, redacţia se afla la Bucureşti, iar tipografia la Galaţi) revista «Basarabia», destinată românilor din provincia ocupată de ruşi. În numărul şase (care a fost şi ultimul) s-a tipărit programul Partidului Naţional Român din Basarabia (PNRB), sub auspiciile căruia apărea această publicaţie. PNRB chema basarabenii la luptă pentru autonomie administrativă, echitate socială, introducerea limbii române în învăţământ, justiţie, biserică şi administraţie. Prin eforturile acestei grupări, la Chişinău au fost expediate atât cărţi pentru întemeierea unei biblioteci naţionale, cât şi o tipografie pentru editarea unei publicaţii care avea să se numească tot «Basarabia». #Chisinau