Modificări la fel de semnificative s-au produs în structura socială a provinciei. Astfel, la sfârşitul deceniului cinci al secolului al XIX-lea, autorităţile ţariste au desfiinţat categoria micii nobilimi, care era alcătuită din boiernaşi, mazili şi ruptaşi. Aceştia au fost integraţi în structurile sociale ruseşti ca nobili pe viaţă (boiernaşii) şi ţărani liberi (mazilii şi ruptaşii).

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, populaţia Basarabiei se împărţea în câteva categorii sociale mai mari sau mai mici: 1) nobilimea; 2) clerul; 3) meşteşugarii; 4) răzeşimea; 5) ţărănimea, stratificată în: a) mici proprietari funciari; b) ţărani ai statului; c) ţărani dependenţi (boiereşti ori mănăstireşti) şi d) robi (ţiganii).

Anunțuri
Anunțuri

În Evul Mediu, stratul superior al societăţii era constituit din boieri care preferau să locuiască în oraşe sau târguri, încredinţând moşiile unor arendaşi sau administratori. La 1812, nobilimea în zona dintre Prut şi Nistru era redusă numeric; multe familii s-au retras peste Prut în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812. Potrivit unui tabel întocmit cu ocazia alegerilor pentru adunarea regională a nobililor, din 1818, în provincie locuiau 145 de nobili. Dintre aceştia, majoritatea au fost înnobilaţi anterior anului 1806 şi doar 18 persoane au dobândit calitatea respectivă după anexare. După alte date, către 1821, în #Basarabia existau 275 familii de nobili, din care 247 româneşti şi 28 de alte origini etnice. În anul 1828, autorităţile ţariste, garantând vechile „privilegii a Moldaviei”, au acordat boierilor basarabeni drepturile nobilimii ruse.

Anunțuri

Pentru a atrage boierimea românească de partea noii stăpâniri, autorităţile ţariste au acordat importante suprafeţe funciare în Basarabia şi Transnistria unor nobili moldoveni care au trecut în serviciul administrativ sau militar rusesc. De remarcat este faptul că nobilii basarabeni autohtoni erau proprietari ai unor terenuri întinse şi până la anexarea ţinutului la Rusia, administraţia ţaristă răsplătind fidelitatea unora dintre aceştia prin completarea posesiunilor lor cu terenuri rămase libere în urma plecării turcilor şi a strămutării tătarilor. Spre exemplu, boierul Cantacuzino a primit peste 10700 desetine de pământ, boierului Sturdza i s-au repartizat 12300 desetine, Balş a obţinut 18700 desetine, iar Catargi 24000 desetine de teren agricol. Drept urmare, boierul Ioan Balş, de pildă, avea, în diverse zone ale provinciei, în jur de 160000 desetine de pământ.

La 1912, din totalul de 468 de nobili, 137 erau de origine veche moldovenească, 133 de persoane erau nobili veniţi din diverse părţi ale Rusiei şi din străinătate, iar 198 erau basarabeni (români, ruşi etc.) care au dobândit calitatea de nobil prin îndeplinirea funcţiilor de stat[1].

Anunțuri

Deci, către sfârşitul dominaţiei ruseşti, cei mai mulţi nobili (69%) obţinuseră titlul de la autorităţile ţariste, devenind, alături de unii reprezentanţi ai vechilor familii de boieri moldoveni, destul de loiali acestei stăpâniri.

Poate te intereseaza:

Să spunem adevărul. Motivul pentru care PSD este cel mai mare partid din România

Derularea programelor naționale de sănătate, în perioada 2012-2014

#istorie