Pe parcursul secolului al XIX-lea, industria a ocupat un loc nesemnificativ în economia Basarabiei. Predominau micile întreprinderi meşteşugăreşti cu un număr de 2-9 lucrători. Ele confecţionau îmbrăcăminte, încălţăminte, mărfuri de uz casnic, unelte agricole, căruţe, mobilă, materiale de construcţie şi produse alimentare. De regulă, micile ateliere funcţionau în locuinţele meşteşugarilor şi cu greu satisfăceau necesităţile comunităţii.

Despre un anumit grad de industrializare a provinciei se poate vorbi doar începând cu anii ’90 ai secolului respectiv. La 1 ianuarie 1908, potrivit Serviciului de Inspecţie a Uzinelor care gestiona activităţile industriale în întreaga Rusie, în Basarabia existau 121 de întreprinderi industriale aflate în evidenţa sa.

Anunțuri
Anunțuri

Însă doar 5 întreprinderi aveau între 100 şi 500 de lucrători, iar 7 între 50-100, restul fiind unităţi cu un număr mai mic de 50 de muncitori. Chiar şi în preajma Primului Război Mondial, numărul muncitorilor era extrem de mic, reprezentând, potrivit datelor statistice, 8.662 persoane, în timp ce numărul meşteşugarilor se ridica la circa 55 mii, din care jumătate locuiau în mediul rural. De asemenea, subliniem faptul că cea mai mare parte a muncitorilor (56,5%) nu erau indigeni, provenind din guberniile interne ale Rusiei. Din această perspectivă trebuie privită evoluţia industriei basarabene, care a cunoscut o dezvoltare destul de slabă chiar şi în comparaţie cu alte regiuni neruse ale Imperiului Ţarist.

Manufacturile şi întreprinderile industriale erau legate îndeosebi de prelucrarea materiei prime agricole.

Anunțuri

În ajunul războiului mondial, statistica înregistrează diverse întreprinderi industriale: mori, fabrici de spirt, bere, săpun etc. Pe lângă acestea, în ţinut mai funcţionau mici fabrici de olane, cărămidă, ciment, teracotă, stofă, turnătorii etc.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Basarabia a devenit un obiect de aplicare a capitalului străin, care preia sub controlul său unele ramuri ale economiei ţinutului, îndeosebi transportul feroviar şi fluvial, gospodăria comunală, sistemul de credit, comerţul. Capitaliştii străini deţineau un mare număr de acţiuni şi obligaţii ale societăţii «Căile Ferate de Sud-Vest», din care făceau parte şi căile ferate ale Basarabiei. Construcţia căii ferate Bender-Galaţi a fost finanţată de un bancher francez. O societate anonimă belgiană devenise proprietara tramvaiului din Chişinău şi a unei uzine mecanice unde lucrau 220 de muncitori, iar societatea pe acţiuni belgiană «Aida» (pentru exploatarea şi prospecţiunile bogăţiilor naturale din Basarabia) a înfiinţat la Otaci, judeţul Soroca, o fabrică de superfosfat, cu 116 muncitori.

Anunțuri

Industriaşii germani Lange şi Kolhweit aveau la Chişinău uzinele lor: primul, o uzină mecanică cu o turnătorie de aramă, iar al doilea, o fabrică de obiecte de ceramică, plăci de teracotă, cărămizi şi olane.

În pofida investiţiilor străine, economia provinciei continua să rămână mult sub nivelul de dezvoltare al altor gubernii europene ale Rusiei. Fenomenul subdezvoltării industriale a Basarabiei faţă de restul Imperiului Ţarist poate fi dedus nu numai din lipsa sau numărul mic de întreprinderi industriale mari şi mijlocii, ci şi din numărul redus al lucrătorilor industriali. #industrie #Finante