Conducătorii eparhiei basarabene. În timpul dominaţiei ţariste, #Biserica ortodoxă din Basarabia a avut în fruntea sa 13 ar­hi­e­rei. Rolul cel mai important, prin iniţiativele şi realizările sale, poate fi atribuit celui ce a pus bazele Eparhiei Chişinăului şi Hotinului. Gavriil Bănulescu-Bodoni (21 august 1813 – 30 martie 1821) s-a născut în anul 1746, în oraşul transilvănean Bistriţa. Cu studii la Năsăud, Budapesta, Kiev şi în diverse instituţii din Grecia, după 1776, el a fost profesor la Năsăud, Iaşi, Poltava. Din 1784, a ocupat diverse funcţii în cadrul Bisericii ortodoxe moldoveneşti. În anul 1788 Bănulescu-Bodoni a fost numit rector al Seminarului eparhial din Poltava şi profesor de greacă.

Anunțuri
Anunțuri

În timpul războiului ruso-turc (1787-1792), când Principatele române fuseseră ocupate de armatele ţariste, Sinodul rus l-a numit, în februarie 1792, Mitropolit al Moldovei. După încheierea războiului, Patriarhul de la Constantinopol a obţinut de la sultan un ordin de arestare a lui Bănulescu, considerat drept „agitator insolent şi uzurpator al autorităţii mitropolitane”. Sub presiunea ambasadorului Rusiei la Poartă, Gavriil a fost pus în libertate, plecând în Rusia unde a ocupat înalte funcţii bisericeşti (Mitropolit al Ekaterinoslavului, al Kievului etc.) până în august 1803, când s-a retras din viaţa publică. În timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, a fost readus în prim-planul politicii bisericeşti a guvernului ţarist, devenind, în martie 1808, „Exarh în Moldova, Valahia şi Basarabia”.

Anunțuri

Între 27 martie 1808 şi 16 mai 1812, Gavriil Bănulescu a condus Biserica din Moldova şi Muntenia, exercitând şi importante atribuţii politice în fruntea Divanelor boiereşti. Chiriarhul a dorit şi, parţial, a reuşit introducerea în Biserica românească a unor principii, elemente de organizare şi a unor practici de cult, împrumutate de la Biserica rusească. De asemenea, din Rusia au fost aduşi profesori pentru învăţământul teologic. În multe cazuri preoţii români au fost înlocuiţi cu clerici invitaţi din eparhiile ruseşti. Spre exemplu, în 1812, la catedrala din Chişinău, din 18 clerici, 16 erau originari din Rusia.

Ulterior, istoricii români ai vieţii bisericeşti aveau să-i reproşeze râvna cu care s-a dedicat cauzei rusificării Bisericii româneşti. La rândul său, Avksentii Stadniţki, reprezentant al istoriografiei filoţariste, întreba retoric: „În definitiv, ce este rău în acest fapt?”. Evident, unele practici, care au fost preluate din Rusia, erau binevenite: introducerea, pe lângă biserici, a evidenţei botezurilor, cununiilor şi înmormântărilor sau a registrelor de venituri şi cheltuieli în parohii, aplicarea unor reguli severe în ceea ce priveşte hirotonisirea personalului bisericesc etc.

Anunțuri

Totuşi, politica sa religioasă tindea spre transformarea unor Biserici cu un inconfundabil caracter naţional – cele din Principatele Române – în una, eventual două, gubernii bisericeşti, „atârnate” de Petersburg.

Potrivit datelor prezentate de G. Bănulescu în anul 1812, în viitoarea eparhie a Chi­şi­nău­lui şi Hotinului se aflau 749 de biserici, dislocate în 755 de sate şi oraşe. Gavriil a insistat pe lângă au­to­rităţile ţariste ca noua dieceză să aibă rang de Mitropolie. Decretul imperial de înfiinţare a Epar­hiei Chişinăului şi Hotinului a fost semnat la 21 august 1813. Însă, după moartea lui Bănulescu, pe toată durata ocupaţiei ruseşti, Biserica din Basarabia n-a mai fost condusă de mitropoliţi, fiind coborâtă la nivelul unei eparhii ruseşti obişnuite, condusă de episcopi sau arhiepiscopi. #Religie