Conacul boieresc de la Cernauca, în care #doxachi hurmuzachi a locuit peste o jumătate de secol, a fost până spre sfârşitul veacului al XIX-lea un „cuib de moldovenie” în noianul de străinism care a copleşit Bucovina după 1775, „un adevărat templu în care se păstrase cu sfinţenie limba şi obiceiurile româneşti”. Trăind în regiunea dintre Nistru şi Prut, regiunea expusă rutenizării prin imigrările în masă din Galiţia învecinată, Doxachi a păstrat tradiţia românească şi a încercat să oprească noul curent politic care ameninţa să aducă mari prejudicii caracterului istoric românesc şi ortodox al Bucovinei. El a manifestat întotdeauna o atitudine de rezistenţă faţă de dominaţia habsburgică, faţă de politica, nefastă pentru Bucovina, a Guberniului de la Lemberg, a avut o mare înrâurire asupra altor familii şi a servit ca exemplu pentru alţi boieri şi mazili români din Bucovina.

Anunțuri
Anunțuri

Conacul de la Cernauca şi casa din Cernăuţi, cumpărată în 1812 de la contele Leon Logothetti, au devenit centre de întâlnire a intelectualilor din Bucovina, Moldova şi Basarabia, în care se discutau „în linişte şi fără pasiune problemele naţionale şi sociale atât privitoare la românii din Bucovina, cât şi la cei de peste hotare”. Aici şi-au găsit adăpost şi mângâiere, în timpul de cumpănă, fruntaşi ai românilor din cele trei ţări române. De-o vorbă, cel mai de seamă apărător al refugiaţilor moldoveni din 1821-1823 în Bucovina a fost anume jovialul Doxachi Hurmuzachi . Refugiaţilor le-a căutat gazde în Cernăuţi; provizoriu i-a primit şi în casele sale. Îi vizita zilnic, pornind călare de la o gazdă la alta. Despre ospitalitatea lui, devenită proverbială, le scrisese unor prieteni de ai săi mitropolitul Moldovei Veniamin, care în 1821 se retrăsese la Colincăuţi, în Nordul Basarabiei, unde stătea în „plângătoare şedere”: „Să veniţi la satul Cernauca de la graniţă a du-sale căminarului Doxachi Hurmuzachi, unde mă voi afla şi eu”.

Anunțuri

Printre localităţile învecinate Cernauca şi Colincăuţi de la 1812 trecea graniţa între Imperiul habsburgic şi Imperiul ţarist, sfâşiind astfel trupul Moldovei lui Ştefan.

Numeroşii refugiaţi din Moldova şi Transilvania, printre care Vasile şi Iancu Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, Iacob Bologa, Gheorghe Bariţiu, Timotei Cipariu etc., au fost găzduiţi de Ilinca şi Doxachi Hurmuzachi în anii 1848-1849. Când, de pildă, Iraclie Porumbescu, pionier al scrisului românesc din Bucovina, tatăl viitorului compozitor Ciprian Porumbescu, i l-a prezentat pe Aron Pumnul, abia sosit la Cernăuţi, boierul Doxachi şi-a îmbrăţişat musafirul, l-a sărutat pe frunte şi i-a zis: „Poftim, domnule, şi priveşte de acum înainte casa mea ca pe a dumitale”. Amintindu-şi despre şederea sa în Bucovina, un alt participant la evenimentele revoluţionare din 1848 din Transilvania, Ioan Rusu, scria: „Auzind boierii din Bucovina de sosirea mea la Cernăuţi mi-or trimis bani de ajutor, unii câte 5, alţii câte 10 ruble ruseşti, apoi de câte ori mergeam de la Cernauca la Cernăuţi bătrânul Hurmuzachi întotdeauna îmi da câte o băncuţă de 10 florini zicând că la oraş nu poţi merge fără bani”.

Anunțuri