Spre deosebire de nobilime, ţărănimea a rămas indiferentă faţă de limba şi cultura rusă. Ţăranii locuiau suficient de departe de administraţia rusificatoare a centrelor urbane, iar în bisericile pe care le frecventau slujba se oficia în limba română. Sătenii nu citeau ziare şi reviste ruseşti şi priveau cu reticenţă şcolile în care obiectele se predau într-o limbă pe care nu o înţelegeau. Interesul lumii satelor pentru cunoştinţe sau tradiţii era satisfăcut în mare măsură de tipăriturile româneşti (de cult, didactice, lectură religioasă, educaţie sanitară etc.) care au circulat într-un număr relativ mare (cu mult peste o mie de titluri) în #Basarabia secolului XIX.

Anunțuri
Anunțuri

Trebuie să remarcăm faptul că limba acestor tipărituri era una românească curată, fără neologisme, lucru care, alături de cvasiisolarea de limba română din Principate şi, ulterior, din România , explică particularităţile graiului basarabean.

Absenţa unui progres evident pe calea rusificării populaţiei basarabene se explică şi prin conservatorismul lumii rurale, sătenii fiind prea puţin receptivi tendinţelor de schimbare a obiceiurilor, tradiţiilor şi ierarhiilor comunitare. Satele basarabene au reprezentat rezervorul în care s-au păstrat şi s-au dezvoltat tradiţiile folclorice naţionale (obiceiuri, datini, balade, cântece haiduceşti, colinde, cântece de nuntă etc.). Adeseori, respectul pentru tradiţie, persistenţa în realizarea unor obiceiuri seculare erau manifestări inconştiente (sau la nivelul subconştientului) de rezistenţă în faţa deznaţionalizării.

Anunțuri

De pildă, semnificaţia naţional-culturală a doinei româneşti a fost evidenţiată de Pavel Cruşevan, publicist şi militant basarabean al extremei drepte ruseşti, care constata: „Da, Doina este cântecul fatal al basarabeanului. În doină se aude plânsul acelui păstor care, în fiecare societate, întruchipează spiritul omenesc. Şi acest păstor deplânge soarta turmei sale de oi pierdute sau, mai exact, a turmei sale de basarabeni pierdute”.

Dacă pe plan intern, statutul etno-politic al românilor basarabeni se înrăutăţea în mod progresiv, evenimentele internaţionale au venit în sprijinul fenomenului de conservare şi dezvoltare a identităţii româneşti. În urma înfrângerii Rusiei în Războiul Crimeei şi a conştientizării necesităţii aplicării unor reforme radicale în vederea înlăturării handicapului social-economic rusesc, ţarul Alexandru al II-lea (1855-1881) a promovat o politică de îndepărtare a tarelor lumii feudale. În această perioadă, când în Rusia s-a produs o anumită deschidere spre liberalism, elita intelectuală basarabeană a obţinut posibilităţi mai largi de a lua cunoştinţă cu operele unor personalităţi de valoare europeană.

Anunțuri

Astfel, în Basarabia au pătruns lucrări ale iluminiştilor francezi Voltaire, Rousseau, Montesquieu, ale democratului moldovean Alecu Russo. Evident, asupra vieţii publice au exercitat o mare influenţă scriitori şi filosofi din Rusia ca: A. N. Radişcev, G. P. Derjavin, N. I. Turghenev, V. G. Belinski, A. I. Herţen, T. G. Şevcenko ş. a., care, prin intermediul operelor lor, revendicau modernizarea şi democratizarea societăţii ruse. #istorie