Referitor la nivelul conştiinţei naţionale în rândul indigenilor, fostul viceguvernator F. Vighel, în Memorii-le sale, menţiona că, la mijlocul anilor ’20, „nimeni dintre ei (nobilii basarabeni – n. n.) nu posedă limba rusă şi n-a manifestat interes de a vedea Moscova sau Petersburgul; din vorbele lor se poate constata că, pentru ei, nordul nostru e o ţară sălbatică (…) Nobilii se consideră conducători ai poporului şi ţin mult la naţionalitatea lor”. În perioada 1820-1828, potrivit datelor organelor de poliţie, pentru opinii privitoare la reunirea Basarabiei cu Moldova, au fost puşi sub supraveghere numeroşi români basarabeni (Ignatie şi Manole Chioru, Anastasie Ciolac, Iancu Schina, Costache Ţigară ş.

Anunțuri
Anunțuri

a.).

În pofida eforturilor autorităţilor ţariste de a anihila influenţa cultural-politică a Principatelor Române asupra locuitorilor Basarabiei, acest obiectiv nu a fost atins în totalitate niciodată. Germanul J. Kohl, care, la sfârşitul anilor ’30, a întreprins o călătorie în Europa de Sud-Est, nota că boierii basarabeni, un Balş, cel mai bogat proprietar basarabean, un Sturdza, o Catincă Ghica primesc gazete din Iaşi, „dispreţuiesc Chişinăul pentru Iaşul strămoşilor şi pentru noua minune modernă a Odesei”. Totuşi, au început să apară unii moşieri care căutau să-şi cumpere portrete ale împăratului, cât mai mari, fiind gata să cheltuiască sume importante pentru a avea „norocul” de a-l vedea pe ţar. În ciuda desfiinţării, la 1828, a autonomiei provinciei, legăturile cu centrul imperiului, ce se intensifică treptat, nu erau încă prea strânse.

Anunțuri

Ţinutul îşi trăia propria lui viaţă, conservându-şi pentru câteva decenii o pronunţată identitate românească.

După desfiinţarea autonomiei provinciei, Alecu Leonard, mareşalul interimar al nobilimii basarabene, plecând de la realitatea că majoritatea locuitorilor ţinutului nu cunoaşte limba rusă, i-a solicitat, în anul 1829, contelui Voronţov, guvernator general al Novorosiei şi Basarabiei, aprobarea efectuării tuturor lucrărilor de administraţie şi judecată în limba română, precum şi revenirea la legile şi obiceiurile naţionale. „E cu neputinţă şi nici nu se cuvine a înfăptui toate lucrările în limba moldovenească”, a răspuns guvernatorul. Drept urmare, unii dintre boierii nemulţumiţi au părăsit #Basarabia, stabilindu-se în Moldova de peste Prut. Pentru a nu provoca un nou conflict cu nobilii basarabeni, Voronţov a cerut asentimentul guvernului ca populaţia ţinutului să aibă dreptul de a prezenta instituţiilor de stat cereri, acte şi explicaţii în limba română, precum şi dreptul de a încheia contracte şi alte înţelegeri în aceeaşi limbă.

Poate te interesează și:

Cum a fost organizată Basarabia după anexarea rusă

#istorie