Doxachi, cel de-al doilea fiu al lui Constantin şi al Ruxandrei Hurmuzachi, s-a născut în anul 1782 la Horodişte, în ţinutul Dorohoiului şi carte a învăţat, cu dascăli moldoveni şi greci, la curtea părinţilor săi. Din fragedă tinereţe el s-a călugărit, mai ales la îndemnul maicii sale, Ruxandra, o femeie foarte ambiţioasă şi nesăţioasă de avere. Doxachi sau „Doroftei monahul”, cum îl zeflemisea maică-sa, şi-a dobândit pentru acele vremuri o cultură respectabilă. În 1804 şi-a părăsit metocul. Având 22 de ani venea în Bucovina, pe la Mamorniţa, să ia în stăpânire moşia de la Cernauca, năpăstuită de contele Logothetti, proprietarul satului învecinat Şerăuţi.

Anunțuri
Anunțuri

Atunci el n-a putut intra în posesiunea ocinei părinteşti, căci nu atinsese vârsta de 24 de ani, adică majoratul. Mai stătuse doi ani la mănăstire, revenind la Cernauca în 1806. Între timp, Ruxandra Hurmuzachi arendase moşia unui arendaş polon, pe nume Grigori Torosievici. Alungându-l de pe moşie, pentru a nu da prilej de înstrăinare a ocinei medelnicerului Constantin Hurmuzachi, Doxachi a fost dat nu o singură dată în judecată de către născătoarea sa şi purtat la procesele de la Forum nobilium din Cernăuţi.

S-a căsătorit în 1810 cu Ilinca, unica moştenitoare a stolnicului Iordachi Murguleţ, proprietarul moşiei Mihalcea de lângă Cernăuţi, dar stăpân deplin al Cernaucăi avea să devină în 1818, după ce schimbă pământul Ilincăi cu partea din Cernauca ce-i revenise, prin dreaptă împărţire, surorii sale Nastasia şi după ce părţile lor din această ocină i le dăruiseră fraţii săi Constantin şi Alecu.

Anunțuri

Cu Ilinca, odrasla Murguleţilor, boierul #doxachi hurmuzachi a avut şapte copii cu o viaţă mai îndelungată: fiii Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Alexandru şi Nicolae şi fiicele Eliza şi Eufrosina. Eliza s-a căsătorit cu marele logofăt Gheorghe Sturdza, care îşi avea conacul în Dulceştii de lângă Roman, iar Eufrosina era măritată cu boierul Petrache Petrino din Basarabia.

Stabilindu-se în Bucovina şi devenind cetăţean austriac, Doxachi Hurmuzachi a rămas şi supus moldovenesc. Dubla cetăţenie a făcut din el şi din urmaşii săi să fie şi să rămână şi buni români, şi cetăţeni austrieci loiali pe tot parcursul vieţii lor. De aceea domnii Moldovei l-au distins cu ranguri boiereşti de onoare. Astfel, din 1819 el obţinuse rangul de căminar, în 1827 – cel de mare agă, iar în 1856 – titlul de mare vornic

Doxachi Hurmuzachi, nestorul românilor bucovineni, s-a stins din viaţă la 30 martie 1857 în Cernăuţi şi este înmormântat în curtea bisericii Sf. Arh. Mihail şi Gavril din Cernauca, ctitorie a sa din 1825. #Istoria Bucovinei