În 1857 micii proprietari din ţinutul Romanului îl aleg pe #Constantin Hurmuzachi ca deputat în adunarea ad-hoc a Moldovei. În cadrul ei „a participat la formularea celor cinci puncte din dorinţele ţării şi a rostit un cuvânt însufleţitor pentru unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti”. În 1858 a fost ales deputat în adunarea electivă. Când a venit vorba, însă, de alegerea domnitorului şi când mulţi unionişti au sprijinit candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza, Constantin Hurmuzachi s-a pronunţat ca în fruntea statului să se afle un om cu influenţă. Un asemenea om îl vedea în persoana lui Grigore Sturza, fiul fostului domn al Moldovei Mihai Sturza.

Anunțuri
Anunțuri

În acest scop, ajutat de câţiva prieteni, a înfiinţat ziarul „Constituţionalul” al cărui prim număr vede lumina tiparului la Iaşi în ziua de 10 noiembrie 1858.

Pentru a agita ideea unirii, Constantin Hurmuzachi elaborează împreună cu Ioan Maiorescu broşura (în limbile română şi franceză) „Dezvoltarea drepturilor Principatelor moldo-române. În urma tratatului de la Paris din 30 martie 1856”. În această broşură, care este pentru uzul străinătăţii interesate, se face o largă incursiune istorică, sunt înlăturate echivocurile întreţinute deliberat sau nu în jurul statutului juridic al Principatelor Române. În perioada de pregătire a Unirii, după deschiderea Divanului Ad-hoc al Moldovei (22 septembrie 1857), Constantin Hurmuzachi a fost ales membru al comisiilor: pentru verificarea titlurilor deputaţilor (mandatelor), redactarea regulamentului Divanului, îndreptarea hotarelor ţării, impunerea străinilor la justiţia ţării, îndreptarea hotarului din Delta Dunării, întemeierea relaţiilor comerciale, libertatea cultelor, înfiinţarea unui Sinod etc.

Anunțuri

În cadrul acestora, expunerea de motive şi întocmirea proiectelor de legi i-a aparţinut.

Constantin Hurmuzachi n-a sprijinit de la bun început candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza şi acest fapt l-a îndepărtat pentru puţin timp de prietenii săi din tabăra unionistă. Mai apoi el şi-a dat votul pentru Cuza şi, ca jurist eminent, a înţeles, ca şi alţii, că dubla alegere a lui Al. I. Cuza „a fost un act decisiv şi imprevizibil, fondul chestiunii nu a stat nici un moment sub semnul fatidicului.

Dimpotrivă, dubla alegere a fost doar o variantă posibilă a înfăptuirii Unirii, rod al unei îndelungate desfăşurări cu adânci rădăcini în istorie, pregătită, minuţios şi prin luptă necurmată şi minuţios chibzuită”. Evenimentele de la 24 ianuarie 1859, recunoaşterea şi acceptarea dublei alegeri de concertul european în toamna aceluiaşi an şi mai ales acceptarea unificării politico-administrative a statului naţional român în ultimele luni ale anului 1861, „au dezvăluit nu numai viabilitatea noului stat naţional ce se constituise, ci şi forţa sa de a se afirma ca o entitate europeană pe drumul evident al unei afirmări pe deplin de sine stătătoare”. #eudoxiu hurmuzachi