Jurisconsult şi om politic, Constantin este primul copil al boierului Doxachi Hurmuzachi şi vede lumina zilei la 12 noiembrie 1811 în Cernauca. În 1818 este dat la o şcoală primară din Cernăuţi, iar Liceul clasic din capitala Bucovinei îl absolvă în 1830. Pleacă apoi la Viena, unde se înscrie la universitatea de acolo, obţinând studii juridice. În 1834, după absolvirea universităţii, se întoarce în Bucovina cu gândul de a-şi căuta o slujbă potrivit cunoştinţelor sale, însă, la solicitarea marelui logofăt Gheorghe Bals Dumbrăveanul din Moldova, pleacă la Chişinău, unde timp de opt luni învaţă limba rusă. Logofătul avea nişte procese îndelungate la St.-Petersburg pentru moşiile sale din Basarabia şi de aceea avusese nevoie de ajutorul lui #Constantin Hurmuzachi, care prin rara sa erudiţie şi iscusinţă câştigă în scurt timp toate procesele.

Anunțuri
Anunțuri

Stabilindu-se în 1844 în Moldova, unde logofeţia dreptăţii şi sfatul domnesc i-au „recunoscut competiţia şi dritul de advocat în cauze civile”, Constantin Hurmuzachi este numit în 1850 membru al Comisiei pentru reorganizarea învăţământului public, iar în 1852 este inclus în Comisia legilor, căreia în timp de un an îi prezintă partea I a Codului penal.

Fiind la vremea sa „unul din cei mai învăţaţi bărbaţi ai Moldovei”, Constantin Hurmuzachi, „doctor în drept, eminent om politic ..., alături de fraţii săi a jucat un rol important în desprinderea din 1849 a Bucovinei de Galiţia şi la proclamarea ei ca ducat autonom”. A avut, totuşi, un rol mult mai mare în desfăşurarea luptelor politice având ca scop Unirea Principatelor.

Tratatul de la Paris din 30 martie 1856 a pus capăt Războiului Crimeii şi a înlăturat protectoratul rusesc asupra Ţărilor Române, dar a menţinut suzeranitatea otomană şi a pus aceste ţări sub garanţia celor şapte Puteri europene.

Anunțuri

În cadrul acestui tratat era prevăzută consultarea „dorinţelor populaţiei” în privinţa viitoarei organizări a Principatelor. Întrucât Turcia, Rusia şi Anglia au pretextat că românii n-ar dori să formeze un singur stat, s-a decis trimiterea în Principate a unor comisari, care să ia act de doleanţele românilor. Consultarea urma să se facă în Moldova şi Muntenia prin convocarea de adunări (divanuri ad-hoc), care să se pronunţe în privinţa organizării viitoare a celor două ţări. Competenţa acestor divanuri era hotărâtoare. Cu aceasta problema Unirii Principatelor intrase într-o fază nouă.

La o lună şi ceva de la semnarea Tratatului de pace de la Paris, „moldovenii au luat iniţiativa de a strânge într-un mănunchi puternic pe toţi bărbaţii meniţi a fi conducătorii naţiunii prin poziţia, cultura, cunoştinţele şi patriotismul lor”. În acest sens, la 25 mai/6 iunie 1856 la Socola, lângă Iaşi, a fost înfiinţată Societatea „Unirea”, din care făcea parte şi bucovineanul Constantin Hurmuzachi. Avea 45 de ani, fusese până atunci distins, pentru meritele personale privind redactarea regulamentului şcolar şi a Codului penal al Moldovei, cu titlurile de agă şi, respectiv, de mare vornic.

Anunțuri

Iar printr-un decret domnesc din 1 aprilie 1856 i se recunoscuse formal împământenirea. Comitetul acestei societăţi, compus din 21 de persoane, a hotărât, în ajunul sosirii comisarilor din partea puterilor garante, pentru a se informa asupra dorinţelor şi nevoilor ţării, următoarele: „Unirea Principatelor sub un prinţ străin, dintr-o familie domnitoare în Europa, afară de dinastiile statelor megieşite. Statornicirea unei capitale noi în mijlocul ţării”. Societatea a mai hotărât ca componenţa divanurilor ad-hoc să se stabilească prin alegeri, iar de problema alegerilor depindea viitorul ţării. Societatea a instituit din sânul ei o comisie din 5 membri (Mihail Kogălniceanu, Constantin Hurmuzachi, Costache Rolla, D. Ralet şi N. Şuţu), însărcinată cu elaborarea proiectului asupra modului de alegere, în conformitate cu vechile datini ale ţării şi cu art. 24 din Tratatul de la Paris #familia hurmuzachi