Sub Vladimir Sin’kovski (12 august 1904 – 16 septembrie 1908) a continuat tipărirea cărţilor de cult româneşti. Profitând de evenimentele revoluţionare din Rusia, în noiembrie 1905 congresul preoţimii din Basarabia a hotărât înfiinţarea unei tipografii eparhiale, care să editeze cărţi în limba română pentru a apropia clerul de enoriaşi şi a ridica nivelul cultural al păstoriţilor. La 20 octombrie 1906 a fost inaugurată noua tipografie eparhială moldovenească. Datorită intervenţiei lui Vladimir pe lângă autorităţile de la Petersburg, „Frăţia Naşterii lui Hristos” şi-a întemeiat, în ianuarie 1908, propriul organ de presă – revista «Luminătorul», iar în seminar, în clasele V-VI, s-a introdus „limba şi cântarea moldovenească”.

Anunțuri
Anunțuri

În pofida faptului că transferarea la Novocerkassk putea fi interpretată ca o avansare, a circulat zvonul că episcopul Vladimir a fost îndepărtat din Basarabia din cauza simpatiei sale faţă de populaţia autohtonă.

Serafim Ciceagov (16 septembrie 1908 – 20 martie 1914) fusese predestinat prin tradiţia de familie carierei militare şi a ajuns până la gradul de colonel. Era nepotul amiralului Pavel Ciceagov. Nu se cunoaşte cauza abandonării serviciului militar şi a călugăririi sale, dar s-a afirmat că a ajuns episcop datorită protecţiei unor doamne influente de la curtea ţarului. A sosit în Basarabia într-o perioadă de redeşteptare naţională atât pe plan civic, cât şi bisericesc. Astfel, în momentul numirii sale în Basarabia, superiorii săi l-au informat asupra situaţiei din provincie, prezentându-i „tendinţa existentă în clerul moldovenesc spre separatism şi autocefalie a bisericii moldoveneşti, precum şi mişcarea naţională din Basarabia, manifestate prin dorinţa preoţilor de a face serviciul religios pe limba lor, prin traducerea cărţilor bisericeşti şi a manualelor în limba moldovenească, prin editarea revistei bisericeşti moldoveneşti, prin formarea cantorilor bisericeşti în moldoveneşte şi în predarea în şcolile parohiale şi în şcolile spirituale a limbii moldoveneşti”.

Anunțuri

Din această cauză, Ciceagov a urmărit să lupte „contra grupului separatist, care tinde să înveţe pe moldoveni limba românească cultă”. Episcopul Serafim raporta că „partidul moldovofililor” este compus „din 15-20 preoţi, dar spre părere de rău din cei mai talentaţi, puternici, muncitori, cu influenţă în eparhie”. Cu scopul de a suprima influenţele naţionale, chiriarhul a trecut la represalii: protopopul Constantin Popovici a fost îndepărtat de la catedrala din Chişinău, preotul Ion Bălteanu a fost destituit din funcţia de blagocin, protoiereul Alexei Baltaga a fost marginalizat etc.

De asemenea, episcopul Serafim a sistat dreptul preoţilor de a alege protopopii, asumându-şi dreptul de a-i numi personal. În pofida nemulţumirilor indigenilor, el a preluat controlul şi administrarea veniturilor eparhiale, a repictat catedrala cu sfinţi ruşi, a adus din Rusia şi a impus mănăstirilor şi bisericilor diverse icoane şi moaşte de sfinţi ruşi.

Urmărind reducerea influenţei naţionale a revistei «Luminătorul», în jurul căreia se grupaseră patrioţii care simţeau nu numai „moldoveneşte”, ci chiar şi „româneşte”, ieromonahul Gurie Grosu, considerat „capul separatiştilor”, a fost exilat, la 16 decembrie 1909, la o mănăstire retrasă din gubernia Smolensk.

Anunțuri

Ca urmare, revista se va transforma într-o tribună de propagandă a pravoslavniciei, fără accente naţional-româneşti. #Biserica #Religie