Un articol publicat pe site-ul Indy100 al cotidianului The Independent, prezintă de ce două familii de musulmani au ajuns să păzească cel mai adorat sanctuar al creștinătății. Povestea care stă în spatele acestei situații paradoxale nu este tocmai măgulitoare pentru creștini.

Deși astăzi acest locaş roieşte de pietate, istoria arată că este pătat de sânge. Au fost cel puţin patru capele creştine ridicate pe acest loc. Prima a fost cea ridicată de către Împăratul Constantin în secolul IV, acesta măturând din temelii un templu păgân ridicat de către Hadrian pentru zeiţa Afrodita, probabil o încercare a Romei de a-i opri pe primii creştini să dețină propriul loc de pelerinaj.

Anunțuri
Anunțuri

Sfântul Mormânt a fost salvat de către cuceritorul musulman Omar în 638; a fost distrus de către califul al-Hakim al Egiptului în 1009; reconstruit de către cruciaţi, care și ei au măcelărit jumătate din oraş; protejat iarăşi de către cuceritorul musulman Saladin dar distrus de către temuţii turci care au intrat cu caii în biserică şi au decapitat călugării care se rugau.

Iar atunci când lumea care înconjura complexul religios nu era angrenată în haos, tensiunile care existau între credincioşii din interiorul zidurilor au erupt de mai multe ori. Biserica a fost împărţită de multe secole între şase vechi confesiuni creştine: latinii (romano-catolici), grecii ortodocşi, armenii apostolici, ortodocşii sirieni, ortodocşii etiopieni şi copţii egipteni.

Disputele între aceste denominaţiuni cu privire la împărţirea bisericii au iscat violenţe şi revolte stradale.

Anunțuri

De-a lungul timpului, clerici din diferite confesiuni s-au luptat cu privire la măturarea rituală a scărilor, plasarea de covoare în faţa altarelor, chiar şi felul corect de a umbla în procesiunea către Mormânt. ”Grupurile rivale de credincioşi s-au luptat nu doar cu pumnii, dar şi cu crucifixe, sfeşnice de lumânări, pocale, lămpi, cădelniţe, şi chiar cu bucăţi de lemn pe care le-au rupt din racle sfinte”, scrie istoricul Orlando Figes, referindu-se la o o bătaie între clericii ortodocşi şi catolici din anul 1846. 

Animozităţile există chiar şi în ziua de azi, şi au inhibat reparaţii şi îmbunătăţiri structurale importante care ar fi trebuit făcute în acest loc. În 2002, un călugăr copt care și-a mutat scaunul la umbră în partea controlată de etiopieni a fost admonestat pentru acest gest şi o bătaie iscată între cele două grupuri a trimis 11 călugări în spital.

În aprilie 2008, în Duminica Floriilor, o altă bătaie s-a iscat după ce un călugăr ortodox a fost dat afară din biserică. Atunci când poliţia a venit să oprească lupta, călugării s-au luat la bătaie și cu forțele de ordine.

Anunțuri

Iar în acest an, Washington Post a fost la faţa locului atunci când o încăierare a izbucnit între călugări şi pelerinii care observau miracolul Luminii Sfinte.

Natura sălbatică a acestor rivalităţi a avut ca rezultat un aranjament curios şi unic care datează încă din secolul 12: două familii musulmane au fost desemnate de către un conducător musulman sătul de aceste certuri, ca să fie portarii acestei biserici. Familia Joudeh păstrează cheia, în timp ce familia Nuseibeh deschide uşa bisericii în fiecare dimineaţă şi o închide noaptea.

”Ca toţi fraţii, aceştia au uneori probleme”, au spus cele două familii referindu-se la disputele dintre confesiunile creştine. ”Noi îi ajutăm să-şi rezolve disputele. Noi suntem persoanele neutre din biserică. Noi suntem ca şi Naţiunile Unite. Noi ajutăm la păstrarea păcii în acest locaş sfânt”. #Credinta #Biserica #Religie