În “perioada galiţiană”, cuprinsă între anii 1786-1848, în Bucovina, populaţia băştinaşă a se străduia din răsputeri să stăvilească valul deznaţionalizării ei, s-a făcut, totuşi, simţită şi o oarecare înviorare a vieţii culturale. Majoritatea micii elite intelectuale din acea perioadă o constituiau clericii, absolvenţi ai şcolii clericale sau ai Institutului Teologic din Cernăuţi, înfiinţat în 1827 de către episcopul Bucovinei Isaia Baloşescu. Dar printre promotoriii culturii române în Bucovina s-au aflat şi laici, care au învăţat la Liceul german de stat din Cernăuţi, înfiinţat în 1808, studiind apoi la universităţi din vestul Europei.

În această perioadă, deşi încă nu exista în Bucovina o literatură propriu-zisă începe încetăţenirea scrisului românesc, având ca punct de pornire editarea calendarelor.

Anunțuri
Anunțuri

Astfel, încă în 1809 învăţătorul Vasile Ţintilă din Tereblecea, de lângă oraşul Siret, a tipărit primul “Calendariu de casă”. El şi-a continuat seria până în 1824, când avea denumirea de “Calendariu a bisericii răsăritului”. Acest calendar, “tipărit în chirilice şi în gotice, avea o secţiune cu “alegate de plăcere”, culturală adică, şi s-a bucurat de o mare răspândire”.

Calendarul lui Ţintilă este cea mai veche publicaţie periodică din Bucovina. “Păstrător al celor mai vechi încercări literare din Bucovina, calendarul capătă o deosebită importanţă istorico-literară”.

Tradiţia tipăririi unui calendar a fost reluată după aproape 20 de ani. În 1841 a văzut lumina tiparului “Calendarul pentru Bucovina”, alcătuit încă în 1837 de către Porfirie Dimitrovici, catihet la vechea şcoală moldovenească din Cernăuţi.

Anunțuri

El a apărut în scriere chirilică până în 1873. La redactarea lui a participat şi Samuil Andrievici, viitorul mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei Silvestru Andrievici-Morariu. În paginile lui, pe lângă observaţii administrative şi bisericieşti, cunoştinţe ştiinţifice la nivel de popularizare, apar şi primele încercări literare, semnate de către clericii Teoctist Şoimu-Blajevici, Samuil Andrievici-Morariu, Porfirie Dimitrovici. În suplimentul literar pe anul 1841 al calendarului Porfirie Dimitrovici (P.D. Un cernăuţean) a publicat două “acrostihuri” – “Greşialile ominilor” şi “Contenirea de la îndulcirea în amorul fizicesc în tănereaţă şi afară de căsătorie”.

În Calendarul pe 1842 Toctist Şoimu-Blajevici, viitor mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, şi-a publicat poemul în versuri “Iordania în Cernăuţi” descriind ceremonia sfinţirii apei de Bobotează la Fântâna Turcească”. Iar în 1844 pe paginile Calendarului venea cu fabule, anecdote şi traduceri în proză Samuil Andrievici-Morariu. Până la 1848 literatura calendarelor nu s-a îmbogăţit cu nici o lucrare nouă.

Anunțuri

Un reprezentant al intelectualităţii bucovinene laice, anume Toader Racoce, născut în 1770 în Carapciu pe Ceremuş, translator la guberniul din Lvov, preocupat de crearea unor condiţii favorabile dezvoltării culturii române în Bucovina, a făcut timp îndelungat eforturi pentru a scoate o gazetă românească. Abia în 1820 eforturile sale s-au încununat de succes, când a apărut primul număr din “Crestomaticul Românesc sau adunare de tot felul de istorii şi alte făptorii scoase din autori de pe osebite limbi”. Cartea avea 195 de pagini şi, deşi nu era o revistă literară propriu-zisă, “cuprindea o serie de scrieri, luate mai degrabă la întâmplare din limbi străine şi traduse în româneşte, fără să fie indicată originea lor”. #istorie #limba romana