Al doilea fiu al boierului Doxachi #hurmuzachi din Cernauca, Eudoxiu, explorând trecutul istoric al românilor, şi-a cheltuit averea în scopul descoperirii şi copierii documentelor respective din fondurile celor mai mari arhive şi biblioteci din Europa.

Fratele acestora Gheorghe, remarcându-se ca publicist şi folclorist, a militat pentru drepturile românilor din Imperiul habsburgic, a urmărit realizarea unui sistem de învăţământ în limba română la Universitatea din Cernăuţi, a îndemnat scriitorii să folosească folclorul, considerat „suflet al naţiunii” ca sursă de inspiraţie pentru operele lor. Iar Alexandru (Alecu) Hurmuzachi a acţionat pentru cultivarea spiritului naţional, în care scop şi-a pus întreaga-i pricepere şi avere personală.

Anunțuri
Anunțuri

Prin scrisul său a promovat o politică de apropiere culturală a tuturor românilor, a emis idei originale privind specificul naţional al culturii şi calea de emancipare a românilor bucovineni a văzut-o în dezvoltarea învăţământului. Principalul merit al fraţilor Hurmuzachi a fost acel de a pregăti Bucovina, prin memorii, adunări naţionale, manifeste şi articole de presă, precum şi prin dezbateri în Parlamentul de la Viena, pentru separarea de Galiţia şi constituirea ei într-un ducat autonom.

De la I812 până la 1918, anul făuririi Statului naţional unitar român, aproape toate evenimentele politice şi culturale din Bucovina s-au aflat în strânsă legătură cu numele Hurmuzăcheştilor. De aceea, a scrie despre viaţa şi opera acestora înseamnă a trata unul dintre cele mai semnificative capitole din istoria politica şi culturală a acestei provincii, smulsă din trupul Moldovei, prin fraudă, la 1774, de către Austria.

Anunțuri

Oglindirea veridică a oricărui aspect legat de istoria Bucovinei, precum şi relevarea trăsăturilor specifice ale acesteia, evidenţierea personalităţilor care, s-au remarcat în acest spaţiu carpato-nistrean, toate însuşirile şi aspiraţiile lor sunt, după părerea noastră, repere de prim ordin ale istoriografiei româneşti contemporane. Mai ales că, în afară de Dimitrie Onciul, Ion Gh. Sbiera, Constantin Morariu, Ion Nistor, Teodor Balan, Dimitrie Dan, Simion Reli, Alexandru Bocăneţu, Constantin Loghin n-au prea fost istorici, fie şi de talie regională, care să stăruiască în trecutul nu prea îndepărtat asupra restabilirii adevărului despre Bucovina şi asupra popularizării personalităţilor de aici. Unii dintre autorii lucrărilor privind istoria Bucovinei au fost prea mărunţi pentru a dăinui în timp, alţii mai viguroşi, ca Ion Nistor de pildă, au devenit după 1944 incomozi pentru acei ce falsificau în mod grosolan istoria poporului român.

Poate te interesează:

Ce a constat Curtea de Conturi în urma controalelor din anul 2015

Recomandări făcute de Curtea de Conturi după controlul efectuat la MFP în anul 2015

#familia hurmuzachi