Între un Cocktail cu SD, de fapt cu el și Fețele Puterii, emisiuni unde își arată atât verticalitatea cât și sensibilitatea, Sorin Diaconescu se desprinde în tabloul niciodată pe de ajuns înrămat al scrierii românești ca un rebel al propriilor gânduri, niciodată doar pentru el. Și-a însușit pe deplin spusele neuitatului dramaturg Tudor Mușatescu, cel care spunea pilduitor: "Când ți-e dor de cineva să nu închizi ochii pentru că are să-ți fie și mai dor."

Și Sorin nu i-a închis, dimpotrivă, și-a concentrat privirea către cele utile și frumoase și a început să scrie. Este din Pucioasa, județul Dâmbovița și realizează emisiuni foarte urmărite la postul regional de televiziune cu sediul în municipiul Târgoviște, MDI TV.

Anunțuri
Anunțuri

Acum peste 20 de ani a cochetat cu politica, în impulsul său de a face ceva pentru ceilalți dar cu toate că a fost parlamentar în Camera Deputaților, a renunțat, alegând cuvinte șlefuite și așternute de măiestria talentului său, prin intermediul prozei și al poeziei. Aproape zilnic, își încântă prietenii cu unele creații ale sale, în viață sau pe rețelele de socializare.

Sorin are o întrebare simplă și totuși inimaginabil de complexă prin substratul său: "Unde-i acasă...?" Este titlul unui poem răvășitor ca și sufletele românilor de pretutindeni plecați în toate colțurile acestei lumi. Face punte prin atitudinea și ceea ce compune între românii plecați în străinătate și cei rămași în țară. Este împăciuitorul sufletului românesc, oriunde s-ar afla el și la orizont se întrevede succesul binemeritat al unui scriitor nu doar talentat dar și deosebit ca om.

Anunțuri

Sorin Diaconescu așterne versuri cu rimă "încrucișată", tot mai rară astăzi, tulburând prin poezia sa trăirile oricărui român din #Diaspora: "Unde sunt serile de-acasă/ Şi toţi ai tăi, rămaşi puţini…?/ Simţi parcă mâna mamei cum apasă/ Pe fruntea ta, printre străini…"

Dealtfel, poemul Unde-i acasă? este deja și interpretat într-un cântec sensibil și zdruncinător în interpretarea unui alt om frumos, Ion Popa. Poezia are darul să scuture de lacrimi orice colțuri de ochi ce în zadar se abțin să nu fie umezi. Pentru că el reamintește așa, printre altele: "Nu ai fost niciodată singur, ai fost cu zilele tale tot timpul, aşteptând-o pe cea mai bună şi crezând cu tărie că ea va veni." Eu l-am numit scriitorul-poem pentru că nu-i așa, tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte aduce dragoste și paradoxal, fericită "dezamăgire", mai ales când el ne scrie prin poezia "Nu mai e loc pentru noi doi" despre singurul loc unde s-ar putea fugi cu oglinda inimii-chemare, acel banal în aparență și totuși mereu fredonat clar de lună.

Anunțuri

Sorin Diaconescu surprinde plăcut și chiar concurează fără de voie în competiția frumuseții literare, aducând realismul cotidian în reflexiile românilor de pretutindeni, cărora le mai adresează câteva gânduri, cu amprentă de întrebări sensibile, ce poate că nici nu își mai așteaptă răspunsul: "Şi rareori când vii de peste mări/ În gările prea strâmte şi puţine/ Priveşti peste un val de-mbrătisari/ Dar nimeni nu e-acolo pentru tine."

Colectivul televiziunii MDI TV, colegii de breaslă, jurnaliști sau scriitori, locuitorii orașului Pucioasa și oricum, românii din toată lumea asta, ar putea să fie în număr și mai mare cititorii fideli ai scriitorului-poem, acest om frumos, oază de căldură sufletească, Sorin Diaconescu. Toate clipele revărsate prin trăirile și scrierile sale, dintre care unele sunt fredonate pe acorduri de chitară, reprezintă câte un mic apogeu al împlinirii sale și de fapt, al tuturor iubitorilor de proză și poezie. Îți mulțumim, Sorin! #cultura #Romani de pretutindeni