Istoria propriu-zisă a Bucovinei începe de la 1774, când, în rezultatul înţelegerii dintre Austria şi Turcia şi cu consimţământul tacit al Rusiei, cătanele imperiale ocupă partea de nord-vest a Moldovei. Viena oficială pretexta acest rapt teritorial prin necesitatea stabilirii unei legături directe între Galiţia, pe care habsburgii au pus stăpânire în 1772, după cea de a treia împărţire a Poloniei, şi Ardealul pe care Austria îl deţinea încă din 1688. După ce, prin pajure împărăteşti, ofiţerii austrieci au marcat teritoriul încorporat Imperiului Habsburgic (ţinutulCernăuţilor, cea mai mare parte a ţinutului Sucevei şi ocolul Câmpulungului), Turcia a recunoscut formal, la 7 mai 1775, cedarea către Austria a provinciei, care din cauza pădurilor de fagi, zise bucovine, avea să fie botezată cu numele de Bucovina.

Anunțuri
Anunțuri

Timp de 12 ani, adică din 1774 până în 1786 Bucovina s-a aflat sub administraţie militară. Mai întâi, generalul Spleny, apoi generalul Enzenberg, în calitate de guvernatori militari, au adus în aparatul administrativ funcţionari aproape în exclusivitate germani. Deşi mai era recunoscut caracterul românesc şi ortodox al provinciei anexate, scopul administraţiei militare consta în germanizarea treptată a Bucovinei. Mai întâi trebuia câştigat sufletul românilor din cea mai estică provincie din monarhie. De aceea stăpânirea a dispus ca la 12 octombrie 1777” toată populaţia Bucovinei, de la episcop până la ţăran, să facă jurământul de credinţă către împărat”. Şi la depunerea acestui jurământ au participat 23 de boieri, 88 de mazili, 109 ruptaşi şi 142 de şleahtici, 9 reprezentanţi ai clerului înalt şi o mulţime de preoţi de la sate.

Anunțuri

La depunerea jurământului n-au luat parte ţăranii, unii dintre care, ca cei din Udeşti, de pildă, au trecut, în frunte cu preoţii lor, în Moldova. Tot în “patria veche” s-au retras şi unii boieri, după ce şi-au vândut moşiile din Bucovina.

Chiar în primul an de administraţie militară generalul Spleny a ordonat desfăşurarea unui recensământ al populaţiei găsite la anexare în Bucovina. Din totalul de 75.000 de locuitori, 63.700 erau români, iar dintre ceilaţi străini doar 8.400 erau ruteni.

La a doua numărătoare a populaţiei, care a avut loc în anul 1779 din porunca generalului Enzenberg, dintr-un total de 116.926 de locuitori, 87.811 erau români, 21.114 – ruteni, iar restul de 8.000 erau străini de alte naţionalităţi. Peste Bucovina începuse să se rostogolească valul migrărilor rutene din Galiţia învecinată. Totodată, Bucovina, care nu a fost o provincie multinaţională, a început să fie colonizată cu elemente alogene aduse din interiorul Imperiului Habsburgic. Deci, Bucovina devenea, în detrimentul caracterului ei românesc, un teritoriu multinaţional chiar din primele decenii de dominaţie austriacă

#Istoria Bucovinei