În perioada administraţiei militare o clasă intelectuală propriu-zisă în Bucovina nu exista. Singurii reprezentanţi ai ei erau clericii din cele 9 mari mănăstiri de călugări (Putna, Sfântul Ilie, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Dragomirna, Ilişeşti, Solca), din cele 11 schituri de călugări, de la schitul de călugăriţe din Voloca pe Ceremuş, de la mănăstirea de maici din Pătrăuţi pe Suceava şi din bisericile ce existau pe atunci. Într-o asemenea situaţie doar reprezentanţii clerului, episcopul Dositei Herescu şi boierul Vasile Balş vegheau ca să rămână trează conştiinţa naţională a populaţiei autohtone.

Şi numai aceştia, când mai energic şi când mai potolit, protestau faţă de încercările stăpânirii de a coloniza Bucovina cu elemente străine de limba, credinţa şi datinile băştinaşilor, încercările de catolicizare a Bucovinei, de germanizare a vieţii publice din noua provincie habsburgică.

Anunțuri
Anunțuri

Dar, în pofida eforturilor depuse, în Bucovina n-a putut fi oprită creşterea ponderii, în primul rând a elementului rutean în structura etnică a provinciei. Şerbii galiţieni erau atraşi de condiţiile social-economice prielnice din Bucovina. Dacă în Galiţia ţăranii erau supuşi la peste o sută de zile de clacă, în Bucovina numărul zilelor de robotă a fost numai de 12. Acei care se mutau în Bucovina mai erau scutiţi şi de serviciul militar, ca şi locuitorii băştinaşi. Fenomenul trecerii în masă a ţăranilor galiţieni în Bucovina se mai explica şi prin dorinţa acestora de a rupe cu biserica greco-catolică şi de a reveni la credinţa lor tradiţională, adică la ortodoxie.

Deşi aveau loc schimbări în structura etnico-demografică a Bucovinei, sub administraţia militară învăţământul românesc a cunoscut un progres esenţial.

Anunțuri

“Faţă de cele două şcoli mai principale – una pe lângă episcopia din Rădăuţi şi alta la mănăstirea Putna, numărul şcolilor de stat a sporit până la 32 în anul 1786. Şase şcoli curat româneşti funcţionau la Cernăuţi, Siret, Suceava, Câmpulung, Zastavna şi Văşcăuţi pe Ceremuş. Apoi, mai existau Seminarul clerical din Suceava, mutat ulterior în capitala provinciei, Şcoala normală românească din Siret, precum şi două şcoli normale româno-germane la Suceava şi Cernăuţi.

Prin mijlocirea generalului Enzenberg şi în scopul reorganizării învăţământului bucovinean după modelul austriac, la Cernăuţi a fost adus în 1783 Anton de Marki, absolvent al Şcolii normale săseşti din Sibiu. Acesta a fondat în 1784 şi a condus mai mulţi ani în Cernăuţi Şcoala normală, unde se preda şi limba română şi care pregătea învăţători şi pentru şcolile româneşti #Istoria Bucovinei