Privind înapoi în timp, încet, încet lucrurile se aşează la locul lor, vâltoarea evenimentelor se estompează şi se decantează  ce e bine şi ce rămâne de ce e văpaie de moment şi ce nu va dăinui vremurilor ce vin. E bine când aceasta se întâmplă cât timp cei ce au fost în mijlocul evenimentelor/fenomenului sunt dovadă vie şi pot depune mărturie a ceea ce s-a întâmplat într-o anume perioadă. Chiar dacă relatările lor sunt, de bunăseamă, subiective, ei sunt cei mai îndreptăţiţi să le comunice generaţiilor ce vin.

Ei bine, de câţiva ani încoace au apărut câteva cărţi care ating mai mult sau mai puţin, şi din diverse perspective, un fenomen cultural unic, muzical dar şi social al generaţiei tinere de la sfârşitul veacului trecut, respectiv Cenaclul Flacăra.

Prima carte despre care vă voi povesti este, după ştiinţa mea, cea care a rupt tăcerea pe această temă: „Prin dimineaţa unei muzici”, de Horia Stoicanu.

Anunțuri
Anunțuri

El însuşi cantautor de referinţă, autorul surprinde în povestirile lui începuturile muzicii folk, fără a face din carte o cronică a fenomenului „Flacăra”, lucru asumat şi mărturisit de autor. Acesta creionează doar fenomenul muzical al epocii în întâmplări cu şi despre tineri artişti (astăzi nume de referinţă, iubiţi de public: Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Dorin Liviu Zaharia, Vali Sterian, Dan Andrei Aldea, Nicu Vladimir, Mircea Baniciu) ce îşi căutau drumul în #Muzica vremii, un drum diferit de ceea ce se întâmpla pe plan muzical în acea perioadă.

Muzică „adevărată” se asculta pe ascuns, în special la radio. Prin anii 70, în America muzica „revoluţionară” electriza tinerii la Woodstock iar ecouri ajungeau şi la noi. Evident, influenţele străine nu au întârziat să apară - venite de peste ocean ori din Europa „capitalistă” - dar existau şi tendinţe de repunere în valoare a unor elemente din folclorul românesc.

Anunțuri

Pornind de la toate acestea, inevitabil, cartea lui Horia Stoicanu atinge şi subiectul Cenaclului Flacăra dar regăseşti în ea din plin şi istorii cu artişti de care îl lega o prietenie creativă.

Cartea a avut parte de un turneu de lansare prin ţară la care „Shamanul” - cum este supranumit Horia Stoicanu - a susţinut concerte singur ori însoţit de alţi cântăreţi folk.

Cartea în sine o consider, pe lângă sau chiar şi cu aspectele ei pur subiective, ca fiind una de referinţă şi vă las să o citiţi spre a-i descoperi savoarea. Mai cu seamă că este doar o verigă de început, căreia i se vor alătura alte întâmplări povestite cu farmec şi cu umor pe alocuri, ca o mărturisire „la cald” a unor file din istoria muzicii româneşti.

„Prin dimineaţa unei muzici” a fost foarte bine primită de cititori  şi, deoarece interesul iubitorilor de folk este extrem de mare, autorul promite să revină cât de curând cu o continuare în care, probabil, observarea fenomenului folk să continue până către zilele noastre. #Eveniment cultural #artă