Comunitatea de etnie română reunită în Societatea Culturală Română „DACIA” trăieşte în regiunea Karaganda, atât în oraşul reşedinţă cu acelaşi nume - populaţie 800 mii locuitori -, cât şi în raioanele şi localităţile  suburbii (Karaganda se afla in centrul Kazakhstanului, la o distanta de cca.1000 de km Nord de Alma-Ata, fosta capitală, şi 250 km Sud de Astana, noua capitală).

In regiunea Karaganda, la recensământul din 1999 au fost înregistrate peste 3.500 de persoane de etnie română (94 s-au declarat români, iar 3400 „moldoveni”). Pănâ prin anii 1965-1970, în regiunea Karaganda au trăit şi foşti prizonieri de război români, care s-au aflat în detenţie în lagărele de concentrare staliniste din Centrul Kazakhstanului între 1941-1950.

Anunțuri
Anunțuri

Până în anul 2003, când ambasadorul Romaniei în Kazakhstan,Vasile Soare, a identificat o mică comunitate, românii din Karaganda erau ca şi inexistenţi. Mulţi ani ei au trăit cu frica de a-şi recunoaşte identitatea naţională, pentru a trăi mai bine, pentru a-şi găsi un loc de muncă, pentru a se integra mai uşor în societatea sovietică. Aşa se explică faptul că, până astăzi, mulţi etnici români (originari din #Basarabia) încă sunt declaraţi în actele de identitate ruşi, ucraineni, bulgari, evrei, nemţi.

Mai mult, politica stalinistă promovata în anii 40-50 a fost una de înjosire a naţiei „moldovenesti”, creată, de altfel, artificial. Până în ziua de astăzi ei („moldovenii” din Kazakhstan) mai sunt numiţi uneori „ţigani” de către alte naţionalităţi, în special de ruşi.

Astăzi, în rândul conaţionalilor noştri din Kazakhstan persistă un sentiment de resemnare, de abandonare: vreme de 50 de ani până în anii 90, apoi de la destrămarea URSS, nimeni din R Moldova şi/sau România nu s-a interesat de ei.

Anunțuri

Astăzi, cu mici excepţii de oameni în vârstă, martori ai valurilor de deportări şi trimiteri la muncă forţată, în regiunea Karaganda trăiesc urmaşii acestora, uneori provenind din familii mixte. 

Majoritatea etnicilor români sunt oameni simpli, de condiţie socială medie: mecanici, agricultori, dar şi medici, profesori de şcoală, întreprinzători particulari. Cei de vârsta peste 40 de ani cunosc bine limba română, în grai moldovenesc (vorbit, uneori şi scris în alfabet latin). Cei mai tineri cunosc mai puţin sau deloc limba română, ca urmare a faptului că au urmat şcoli ruseşti până la destrămarea URSS.

Astfel, ca urmare a factorilor sus-menţionaţi, există tendinţa unui declin lent al comunităţii etnicilor români/”moldoveni” din Karaganda şi întreg Kazahstanul.  

O figură emblematică a comunităţii româneşti din Karaganda a fost  și este poetul Simion Plămădeală, n.1935, care a trăit  în Kazakhstan din anii 50 și a lucrat peste 30 de ani în minele de cărbuni. Toata viaţa a scris versuri, jurnale zilnice, amintiri din vremurile grele de muncă silnică.

Anunțuri

Din păcate, poetul s-a stins din viață în luna februarie a acestui an. Dedicăm memoriei sale acest articol de reamintire a comunității românești din Karaganda. #Diaspora #Romani de pretutindeni