Cele mai vechi surse privind istoria ţiganilor sunt celebrele Edicte ale împăratului indian Aşoka, datate tocmai în sec.III înaintea erei noastre. Este cazul să precizăm că acest reprezentant de seamă al dinastiei Maurya este cunoscut ca unul dintre cei mai umanişti monarhi ai antichităţii, asta după ce în anii săi de tinereţe fusese un mare războinic şi cuceritor, războaiele sale de cucerire provocând sute de mii de victime. Ororile şi violenţele la care participase din plin l-au marcat profund sufleteşte, astfel încât Aşoka s-a decis să se convertească la cea mai pacifistă şi mai nonviolentă dintre religii: budhismul. Din acel moment, monarhul şi-a dedicat viaţa idealurilor umaniste şi pacifiste, făcând tot ce a depins de el pentru a îmbunătăţi viaţa zecilor de milioane de supuşi ai Imperiului Maurya.

Anunțuri
Anunțuri

Ei bine, celebrele Edicte ale lui Aşoka fac referire şi la etnia nomadă d"omba sau d"om, localizată în cele mai aride zone ale Podişului Dekhan, aceasta fiind, la acel moment, cea mai oropsită şi mai nedreptăţită populaţie din India. Cu alte cuvinte, populaţia d"om era exclusă din sistemul rigid al castelor (varnelor), astfel încât reprezentanţii ei erau consideraţi paria, adică „impuri”, „de neatins”, fiind în permanenţă persecutaţi. Ostracizarea, excluderea  şi stigmatizarea lor socială mergea până acolo încât acestora le era interzis până şi dreptul elementar de a bea apă din surse curate, ba chiar să se şi apropie de râuri, lacuri, iazuri, izvoare sau fântâni, sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Singurele locuri de unde aceştea puteau lua apă erau nişte gropi săpate la o anumită distanţă de sursele de apă curată, apa fiindu-le adusă acolo de alţi reprezentanţi ai castelor inferioare.

Anunțuri

După câteva încercări nereuşite de a interzice prin lege persecutarea şi nedreptăţirea populaţiei d"om, ba chiar şi de a-i include în castele inferioare (în cele superioare nici nu putea fi vorba), împăratul Aşoka a decis să-i salveze de prigoană pe reprezentanţii ei, mutându-i în zonele de nord-vest ale imperiului, unde sistemul de castă nu exista, fiind vorba de teritoriile recucerite de la greco-macedoneni de către gloriosul său bunic, Chandragupta Maurya. Aceste teritorii aride şi mai slab populate, numite de greco-macedoneni Haedrosia şi Arahosia, erau puternic militarizate de Imperiul Maurya, garnizoanele indiene de aici având nevoie e anumite categorii de meşteşugari ce nu se prea găseau în acele locuri.

Aşadar, primul salvator al strămoșilor ţiganilor, chiar dacă aceştea încă nici măcar nu se numeau aşa, a fost împăratul budhist Aşoka, tot el fiind acela care a iniţiat primul program de reinserţie socială a celei mai dezmoştenite populaţii din India. Mai exact, aşa numiţii „impuri” au fost pregătiţi din punct de vedere profesional, pentru a putea asigura contra cost nevoile garnizoanelor de la frontiera de nord- vest ca fierari, pielari, rotari sau harnaşamentari. Câteva secole mai târziu, cea mai mare parte a acestor teritorii au fost din nou recucerite de Imperiul Persan, astfel încât şi populaţia d"om de aici a fost subjugată de perşi, nemaivorbind că cel puţin o mie dintre aceştea au fost făcuţi „cadou” şahilor persani de către guvernatorii indieni de la frontieră.

Anunțuri

Astfel a început lungul şi anevoiosul drum al strămoşilor ţiganilor spre Europa. #Credinta #Monarhie