Laura Cătălina Dragomir este femeia care nu se "scurge" niciodată în pierderile propriei vieţi. Parcă ar fi o felină cu chip uman care nu se lasă niciodată învinsă de greutăţi.

A sosit în Spania de prin anul 2006 şi nu s-a temut să înceapă munca de îngrijitoare la familii ca şi "cuidadora". E acelaşi lucru precum "badanta" din Italia. Până să aibă grijă de bătrânii sau copiii familiilor iberice, în ţară, a fost o elevă perseverentă. A absolvit Liceul Sanitar din Iaşi apoi a studiat la psihologie-asistenţă socială. A ajuns educator specializat pentru copiii cu intelect limitat. Şi pentru că trebuia totuşi să aibă siguranţa unei alte vieţi, a plecat în Spania unde a muncit din greu, fără pic de reţinere.

Anunțuri
Anunțuri

Şi-a pierdut nopţi şi ani pentru ceea ce s-a întâmplat mai departe, benefic ei. Pe tărâm iberic, a luat masteratul în mediere interculturală. Când era în România, colabora cu posturi de radio, cum ar fi Radio Iaşi şi Radio Trinitas. Nu bănuia nici ea ce se va întâmpla în momentele acestea. Are o fetiţă şi e o mamă responsabilă. Pentru unii pare greu de explicat cum le-a putut face pe toate dar într-un citat anonim, cineva spunea că " E curios cum de umerii unei femei pot părea de stâncă pentru un barbat".

Laura Cătălina Dragomir, poeta-revelaţie

Şi anii au întinerit-o ori îndârjit-o. Astfel, a apărut sensibilitatea femeii-poet prin versuri ce pot părea greu de înţeles. Doar unii critici literari pot cădea în capcanele poetice ale Laurei. Ar fi o adevărată aventură să crezi ca bărbat-critic de poezie că eşti capabil să îţi imaginezi perfect ce a vrut să scrie în versurile ei.

Anunțuri

În poezia Laurei se pictează cumva amintirea-tristeţe cu bucuria scăpării de cele lumeşti şi nevoite să le respingă. Dacă Charles Baudelaire răvăşea lumea cu "Florile răului" iar Bacovia se "plumbuia" enervant către resturi de lume, ai spune că poeta despre care vorbim i-a unit pe amândoi în stilul său absolut revoluţionar. Poezia Laurei nu e nici postmodernism nici clasicism ci  "Una şi aceeaşi faţă a diferitului". Într-un "Crez artistic" ea se arată la fel şi totuşi "diferită": "Zborul în care ai repetat sămânţa/ învinge carnea / chiar daca furiei îi e frica". Una şi aceeaşi faţă a diferitului" este volumul său de poezie, apărut la Editura Book Masters.

În paralel a continuat să muncească şi în carieră să urce spre succes şi inimile multor iubitori de poezie. Volumul de debut a fost îngrijit de cunoscutul Felix Nicolau. Are în pregatire un volum pentru copii în colaborare cu artista plastică Iulia Şchiopu din Brasov şi o meritorie clasificare la concursul Traian T.Cosovei. A câştigat Premiul pentru Poezie al Editurii Minela.

Anunțuri

De curând poezia Laurei a traversat Atlanticul, poezia sa fiind publicată în ziarul New York Magazin, condus şi azi de Grigore Culian, fostul component pe vremuri al unei trupe rock româneşti.

Are în pregătire volumul "Peste umăr privirea înţelegătoare a lui Dumnezeu" şi este membră a unui cenaclu literar merituos coordonat de Adrian Suciu, un om foarte bun, ne dă ea de înţeles dar exigent aşa cum cere profesionalismul unui îndrumător adevărat.

Îngrijitoarea din Spania începea să "dărâme" munţii cu ambiţia ei. Muncea şi scria, trudea şi spera chiar şi prin versuri: "Întreb: e primul talisman la care particip şi Dumnezeu/ La mijloc are toate răspunsurile/ Şi mie mi-a rămas să întrerup doar facerea norocului."

Poezia acestei femei mereu tinere, este ca un rafinament ascuns după săgeţi către el, neputinciosul ce nu respectă "diferitul" de el şi de cotidianul uneori enervant. Sau invers. Laura Cătălina Dragomir a urcat treptele existenţei sale cu o viteză uimitoare în condiţii deseori vitrege. Cine vrea ceva, învinge. Ea, e o învingătoare. O găsiţi şi pe Facebook cu acelaşi nume dacă vă interesează cărţile ei. Dar poate interesează şi acest citat cu care închei, cred că i se potriveşte, de Antoine de Saint Exupery care a spus aşa: „Femeia: E cea mai dezgolita dintre cărnurile vii şi cea care străluceşte în cea mai dulce scânteie." #Uniunea Europeana #Diaspora #Romani de pretutindeni