Pe umerii mei se află o responsabilitate maximă, ca autor al acestor rânduri, deoarece sunt în posesia unor documente (vezi galeria foto) grăitoare ale unui condamnat la moarte pentru crimă, în urmă cu aproximativ 30 de ani. Vorbesc despre o mărturie olografă cât se poate de veridică şi de mare importanţă întrucât ea constituie baza unei cărţi pe care o voi scrie. Înainte de a fi executat prin împuşcare, în acele vremuri, cel care şi-a ucis socrii dar şi cumnata, într-o noapte fatală pentru ei a spus că aşa a înţeles el să facă lumea mai bună. Apoi a adăugat că prin condamnarea sa la moarte că aşa au înţeles şi "alţii" să facă aceeaşi lume mai bună.

Anunțuri
Anunțuri

Era o ironie? Locul întâmplării şi numele reale le veţi afla din viitoarea carte. Şi nu numai.

Volumele scrise de cel executat sunt scrise cu mare greutate. Nu a stat la o masă comod, nu a avut la dispoziţie spaţiul şi timpul ca şi condiţiile necesare pentru a-şi povesti viaţa. A scris legat de mâini şi de picioare cu lanţuri încă de când a fost arestat şi până în ziua execuţiei.

Bazându-mă pe manuscrisele sale concepute în vreo două luni, voi scrie un roman la care nu mă gândeam niciodată. Personajele sunt reale, faptele asemenea. Cartea despre condamnatul la moarte va aduce la lumină realităţi crunte ale regimului dictatorial ceauşist, modul în care se făcea pe vremea aceea justiţia în România şi cum condamnările erau deja stabilite aşa că avocaţii erau deseori degeaba vocali şi puternici în dovezi.

Anunțuri

Toate acestea se înţeleg cu "subînţelesuri" prin desene-schiţe uimitor de reuşite ale deţinutului, pagini unde crezi că citeşti poezii dar versurile sunt mărturii. Şi asta nu e tot.

Avocatul său a cerut graţierea de la Nicolae Ceauşescu dar i-a fost refuzată. Nu a mai apucat să scrie tot ce avea de gând. Manuscrisele sale au rămas în mâinile unui doctor psiholog al penitenciarului căruia i le-a încredinţat şi aşa au ajuns la mine.  Este la rându-i un martor în viaţă cu care vorbesc  zilele acestea. Mai este şi personaj de carte în viitorul roman. Trăieşte în altă ţară şi a rămas cu această povară sufletească, să vadă publicată povestea deţinutului. Psihologul i-a pus în închisoare la dispoziţie hârtie şi creion, pe riscul său. Deţinutul a ajuns să spună că până la urmă, rămânerea sa în viaţă ar fi adevărata moarte a sa, deci el vroia să fie executat. Un şef din penitenciar, numit parcă predestinat "Clinci", era un beţivan care îşi bătea joc şi de deţinuţii nevinovaţi. Condamnatul la moarte nu avea voie la programe de reintegrare şi nici la plimbarea jumătăţii de oră cuvenite în afara celulei. 

 Vorbim şi despre povestea unui cuplu foarte frumos, condamnatul şi soţia sa.

Anunțuri

Familia lor suferea o dramă din cauza părinţilor fetei care vroiau ceva mai bun pentru fata lor şi îşi băteau joc într-un mod uimitor de cel care mai târziu i-a ucis. Îşi iubea soţia dar sora ei mereu îl incita. În noaptea marii crime, era şi ea acolo. Cu ochii plini de furie şi el însuşi pătat de sânge, s-a dus spre ea şi lângă celelalte cadavre au făcut sex. Ce a urmat apoi e de fapt adevărata poveste pe care o veţi descoperi doar în cartea la care lucrez. Romanul poate fi o pildă bună pentru generaţiile tinere de azi. Mai poate fi şi un proces de conştiinţă făcut unor întâmplări reieşite din formidabila mărturie a celui condamnat şi executat.

Este o viitoare carte de referinţă iar tot ce veţi citi în ea, cuprinde numai adevăr, nimic fictiv. O să amestec beletristica cumva cu documentele ce le am aici lângă mine şi apoi voi arăta măcar unei părţi din lumea noastră istoria unui om condamnat la moarte. Secretul cel mare al cărţii este că aceste vieţi nu păreau nevinovate. Cum era de fapt? Care a fost povestea totuşi? Ei bine, dragi cititori, după 30 de ani de la execuţia românului, aflaţi direct de la el prin romanul al cărui autor voi fi, lucruri incredibile. Sarcina mea nu e deloc uşoară, ţineţi-mi pumnii!  #Romani de pretutindeni #Crima #Eveniment cultural