Dean Hammer a fost timp de 35 de ani cercetător la Institutul National de luptă împotriva cancerului - SUA. În anul 2004 el a publicat cartea "Gena lui Dumnezeu. Cum anume credința este încriptată în genele noastre". În urma analizei a peste 2.000 de probe de ADN, dr. Hammer a descoperit că gena VMAT2, supranumită gena lui Dumnezeu este responsabilă de gradul de religiozitate a ființei umane.

Se pare ca în apariția sentimentului de comuniune cu Universul și a stărilor extatice legate de aceasta, un rol important îl joacă doi neurotransmițători: dopamina și serotonina. Conform lui Dean Hammer, această genă reglează cantitatea de dopamină și serotonină din creier, având prin aceasta o contribuție majoră la trezirea capacității de a trăi stări mistice.

Anunțuri
Anunțuri

Dean Hammer este de părere că mediul cultural, educația sau gradul de inteligență au un rol mult mai redus în declanșarea percepțiilor mistice decât gradul de activare al acestei gene. El afirmă că, cel mai probabil, personalități precum Buddha, Mohamed sau Iisus aveau în comun o activare excepțională a acestei gene.

Evident, o astfel de descoperire nu putea să rămână fără ecou în rândul oamenilor Bisericii. Mai mulți clerici, printre care reverendul dr. Walter Houston, membru al Societății Regale britanice, au luat poziție, arătând că a reduce sentimentul religios la o simplă activitate biochimică în interiorul trupului nostru este o mare greșeală.

Într-adevăr, poziția excesiv de materialistă a științei în momentul de față ne poate determina să credem că existența genei lui Dumnezeu este un indiciu că Dumnezeu este o creație a creierului nostru.

Anunțuri

Ar merita totuși să luăm în considerație următorul aspect: genetica și neuro-știința actuală au ajuns la descoperiri uimitoare referitoare la legăturile ce există între comportamentul/sentimentele noastre și diferite procese biochimice din interiorul corpului. Spre exemplu, neuro-știința este capabilă în momentul de față să genereze într-o ființă umană o stare momentană de iubire printr-o simplă modificare a neurotransmițătorilor specifici. Și totuși, să fie oare aceasta o dovadă că iubirea nu există?

Însuși Dr. Hammer nu consideră ca descoperirile sale ar nega existența lui Dumnezeu. "Credincioșii religioși pot interpreta existenta unei gene a credinței ca fiind un semn în plus al ingeniozității Creatorului - o cale inteligentă de a-i face pe oameni să recunoască și să îmbrățișeze o prezență divină", a subliniat el.

Poate ar fi momentul să înțelegem că simpla identificare și denumire a particulelor biochimice care intermediază diferite procese psihice nu explică în realitate fenomenele în sine. Piesele de puzzle pe care le-am descoperit deocamdată nu fac decât să sublinieze misterul imens rămas încă nedescoperit... #Psihologie #Credinta