Materialul ceramic reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de datare a activităţii umane în epoca preistorică, dat fiind faptul că sursele scrise referitoare la spaţiul carpato-danubiano-pontic sunt inexistente până la apariţia coloniilor greceşti pe malul Mării Negre.

Primele artefacte ceramice de pe teritoriul ţării noastre sunt din perioada neolitică (aprox. .600-5000 î.Hr.), fiind prezente într-o gamă largă de forme, ornamente şi funcţionalităţi. Vase de uz comun şi uz curent, alături de vase rituale, apar în nenumătate culturi ce s-au succedat la nordul Dunării de Jos din preistorie până în zilele noastre.

Anunțuri
Anunțuri

Industria ceramică a continuat să exite pe teritoriul actual al României şi în epoca bronzului (aprox. 3500-1150 î.Hr.). Au existat, astfel, numeroase culturi din epoca bronzului care au putut fi cunoscute prin prisma descoperirilor de vase ceramice. Printre acestea se numără: Cultura Otomani, Cultura Periam-Pecica, Grupul cultural Cruceni-Belegis etc.

Tehnicile de realizare a vaselor ceramice continuă şi se diversifică în epoca fierului (1200 î.Hr. - 106 d.Hr.). Peste fondul autohton se suprapun influenţele altor civilizaţii, îndeosebi ale celei greceşti. Astfel, în ceramica dacică apar prin secolele VII-VI î.Hr. numeroase influenţe greceşti, dar şi celtice, începând cu secolul al IV-lea î.Hr. După unii cercetători, cea mai importantă influenţă greco-celtică în modelarea ceramicii dacice a reprezentat-o utilizarea roţii olarului.

Anunțuri

Odată cu cucerirea romană a celei mai însemnate părţi a teritoriilor conduse de daci, în toate domeniile de activitate au apărut noi tehnici de producţie. Romanii se aflau pe o treaptă economică de dezvoltare cu mult mai înaltă decât cea a dacilor. Astfel, ei şi-au impus produsele, mai ales cele de lux, utilizate în special de conducerea armatelor staţionate în noua provincie. În acest sens, tehnicile de prelucrare a ceramicii erau şi ele superioare celor întâlnite la daci. Cel mai semnificativ exemplu de ceramică romană de lux a fost cea cunoscută sub denumirea de terra sigillata, întâlnită în aşezările romane cu un nivel de trai ridicat pentru acea vreme.

În prima parte a Evului Mediu (secolele IV-X), producţia de ceramică a scăzut, iar majoritatea pieselor de lux produse anterior au dispărut. A apărut, în schimb, o gamă largă de produse ceramice, diferită de la o regiune la alta, datorită valurilor succesive de migraţii ce au avut loc în acea perioadă. De exemplu, pentru zona Munteniei sunt specifice vasele de tip bizantin, iar pentru Banat cele ale migratorilor germanici.

Anunțuri

În perioada următoare încep să fie atestate în documente breslele olarilor, ceea ce înseamnă că are loc o specializare accentuată a meseriilor, mai ales în cadrul târgurilor şi oraşelor.

Ceramica populară sau cea de producţie artizanală sau industrială ocupă astăzi un loc mai puţin însemnat în economia ţării, spre deosebire de epocile anterioare. Vasele ceramice continuă, însă, să fie utilizate în gospodăriile româneşti, din pricina calităţilor speciale pe care le au acestea în procesul preparării hranei. #Mister #descoperire