Orașul Sânnicolau Mare, cea mai vestică așezare urbană din România la ora actuală, cunoscut și pentru rata mică a șomajului, aproape inexistentă, și datorită celor două fabrici mari de la marginile orașului - Zoppas Industries și Delphi Packard - își trage denumirea de la protectorul său, Sfântul Nicolae. Atestat documentar în secolul al XIII-lea, cu numele Sân-Nicolau, după denumirea unei biserici de la începuturile existenței așezării, cu hramul Sfântului Nicolae, Sânnicolau Mare s-a bucurat în anii precedenți de o investiție masivă venită din fonduri europene, care a schimbat total fața orașului, înfrumusețându-l și dându-i un aer occidental.

Anunțuri
Anunțuri

Referitor la istoria timpurie a acestei zone, descoperirile arheologice au scos la iveală dovezi referitoare la faptul că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului, romanii ridicând aici, ulterior, un castru. Șanț de apărare lat de 18 metri, așezare și necropolă romană sau așezarea postromană, sunt puținele dintre descoperirile arheologice făcute în zonă.

Anul 1799, marcant pentru istoria orașului

În prima zi a lunii august, 1781, frații aromâni Nacu, care aveau să își pună serios amprenta asupra localității, cumpără domeniul din care face parte și Sânnicolau Mare, pentru suma de peste 400.000 de florini. Două evenimente importante au avut loc în 1799, care au adus faima micii urbe. Pe 3 iulie, țăranul Vuin, de origine sârbă, a scos la lumină tezaurul de 23 de vase de aur și, în același an, familia Nacu a înființat prima școală de agricultură din România, fiind totodată a treia din Europa.

În anul 1864, familia Nacu finalizează la Sânnicolau Mare castelul cu același nume, realizat în stil neoclasic, cu diverse elemente romanice, specifice pentru secolul respectiv. Edificiul cuprindea și un muzeu, o colecție de tablouri, precum și o bibliotecă de 5000 de volume sau o grădină botanică. De asemenea, exista și o cameră cu trofee vânătorești, unde erau expuse trofeele nobilei familii.

Biserica romano-catolică a fost terminată în anul 1824 de către contele Nako, fiind tencuită în stil romanic renascentist, zidită din cărămidă arsă, după planurile arhitectului Mar din Viena. Are o lățime de 50 de metri în exterior, 24 de metri în interior, iar înălțimea este de 64 de metri. Zidurile au o grosime de 8 metri, iar în interior există două rânduri de coloane puternice de cărămidă de 140 de centimetri diametru, care susțin bolta semicilindrică "borceaux". Biserica are patru altare de marmură, închinate Sfântului Ioan Napamuk, Sfintei Ana, Sfântului Antonie și Sfintei Tereza.

Sfârșitul secolului XIX surprinde Sânnicolaul în plină dezvoltare teritorială, culturală, economică și din punct de vedere al infrastructurii. În 1870 se construiește linia ferată care leagă Sânnicolau Mare de Valcani, iar mai târziu apare și o primă librărie. Se înființează o nouă școală românească în 1879, Societățile de teatru german și maghiar, prima școală publică de stat și apare primul ziar local, Nagyszentmiklos. La 25 martie 1881 se naște Bela Bartok, devenind ulterior compozitor și compozitor de renume mondial.

În 1883 se ridică spitalul Berta, iar cinci ani mai târziu se construiesc aici moara Prohaska și Fabrica de Cărămidă. În 1891 se deschide o primă grădiniță, iar Școala locală de ucenici are cu puțin peste 200 de elevi. În anul 1895 se construiește calea ferată până la Cenad.

Sânnicolau Mare, de la 1900 până în prezent

La intrarea în secoul XX, Sânnicolau Mare are o populație de 11.457 de locuitori: 6100 catolici, 4430 ortodocși, 300 uniți, 118 calvini, 59 augustini și 450 de evrei. La fel ca pentru întreaga Românie, secolul XX a fost unul greu pentru Sânnicolau Mare, cu suișuri și coborâșuri, trecând prin două Războaie Mondiale, emigrații, greve sau schimbări de sistem, ideologice.

În 1906 a avut loc o grevă a secerișului soldată cu arestarea țăranilor. Anii 1910-1911 surprind Sânnicolau Mare în plină dezvoltare, cu 8 fabrici. Orașul se poate lăuda cu cea mai mare fermă de vaci din Banat, fermă de îngrășare a porcilor, crescătorie de cai de rasă Nonius, corporație cu 391 de meseriași etc. Urmează Primul Război Mondial care, evident, afectează puternic localitatea.

Frații Farca, emigrați în America, înființează Societatea de educație fizică Șoimii României, în 1924. Un an mai târziu se dezvelește bustul lui Mihai Eminescu, cu ajutorul lui Theodor Bucurescu, acesta fiind primul ridicat pe teritoriul României unite. Octavian Goga și Ion Miculescu se numără printre personalitățiile care participă la eveniment.

După o puternică ascensiune pe majoritatea planurilor, care revigorează viața economică și prosperitatea localnicilor, izbucnește cel de-al Doilea Război Mondial, cu lupte chiar și în Sânnicolau Mare, după trecerea României de partea aliaților.

A urmat perioada în care și-a pus amprenta intens jugul comunist, cu acțiunile sale specifice de colectivizare și îndoctrinare. Împreună cu întreaga țară, Sânnicolau Mare scapă de comunism și intră în era democrației și, încet-încet, și datorită poziției geografice a localității, încep să sosească investitorii străini, prezenți și în acest moment în industria orașului și care au ajutat la popularizarea denumirii de "orașul fără șomeri".



#Turism #Romani de pretutindeni