La 11 aprilie 1969, într-o zi de vineri, la Teatrul Mic avea loc premiera piesei scrise şi publicate cu un an mai devreme de Marin Sorescu, în revista ''Luceafărul''.

Teatrul Mic din Bucureşti este o instituţie de cultură foarte apreciată de-a lungul timpului, având sediul, încă din 1914, în aceeaşi clădire de pe strada Constantin Mille (fostă Sărindar), sector 1.

Astăzi, după aproape jumătate de veac de la premieră, "Iona" se joacă în provincie, dar nu oriunde şi oricum, ci pe apă. Având în vedere că vremurile s-au schimbat radical şi totul s-a diversificat în societatea zilelor noastre, teatrul are nevoie de o împrospătare şi o adaptare la cerinţele şi aşteptările actuale.

Anunțuri
Anunțuri

Lucru care, din fericire, chiar se întâmplă.

Iona - pescarul din burta "peşterii"

Aşadar, stimaţi spectatori, nu închideţi telefoanele mobile de data aceasta căci, iată, piesa lui Marin Sorescu se joacă într-o zonă lipsită de orice semnal, la peste 200 de metri adâncime. Este vorba despre Mina ''Terezia'' din Salina Turda, unde actorul Florin Vidamski a interpretat personajul Iona, cu pluta pe lac, în semi-obscuritate.

S-a (re)întâmplat zilele trecute (la sfârşitul lunii martie), vinovaţi de această originală punere în scenă fiind regizoarea Mihaela Panainte şi Teatrul ''Sala Mică'' din Cluj. Alegerea locaţiei şi atmosfera de-a dreptul spectaculoasă (aer rece şi sărat, întuneric, adâncime, imense stânci de sare şi ecouri puternice, lac şi mister) nu au făcut decât să aducă un plus de farmec piesei arhi-cunoscute iubitorilor de teatru.

Anunțuri

Teatrul pe apă este o noutate instituită anul trecut la Festivalul Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânar, în cadrul căruia aceeaşi piesă a Teatrului ''Sala Mică'' din Cluj, în aceeaşi regie, s-a jucat şi la Iaşi, pe Lacul Ciric.

Volpone în Venezia bucureşteană

Nici Teatrul Mic din Bucureşti nu se lasă mai prejos în privinţa inovaţiilor de acest gen. Astfel, la începutul lunii februarie a anului curent, la Teatrul de pe Constantin Mille a avut loc o altă premieră, şi anume a piesei ''Volpone'' după Ben Jonson, în regia lui Vlad Cristache, personajul principal fiind jucat de Gherghe Visu.

Reprezentaţia - o variantă modernă, destul de modificată faţă de cea din alţi ani şi de la alte instituţii de teatru, în care, pe lângă alte aspecte inedite, interpretarea cu picioarele în apă (timp de mai bine de două ore) aminteşte, probabil, de locul desfăşurării acţiunii, imitând o Venezie fără gondole.

Ce-i drept, dintre toate cele mai sus expuse, cel mai "adânc" rămâne spectacolul din Salina Turda, aşa ca după nivelul de profunzime a piesei lui Sorescu. Ca să nu mai vorbim de legătura de sens (sau de nonsens) care se poate ţese între ocna cu pricina şi denumirea trilogiei literare din care face parte "Iona", respectiv "Setea Muntelui de sare".

Concluzia: la suprafaţă ori la adâncime, în zilele noastre teatrul e… pe val!