La 20 martie 1820, vedea lumina zilei Alexandru Ioan Cuza, cel care la 5, respectiv 24 ianuarie 1859 avea sa fie ales domn al Moldovei si Tarii Roamensti, devenind primul domnitor al Romaniei. Militar de cariera, inalt functionar public, revolutionar, Alexandru Ioan Cuza si-a legat numele de o domnie de sapte ani in care a conturat profilul Romaniei moderne, printr-o serie de refore, de natura sociala, economica, constitutionala, juridica.

Pracic, el a realizat unificarea deplina a Moldovei si Tarii Romanesti la 24 ianuarie 1862, de atunci fiind folosit numele de "Romania", in actele interne ale tarii. Dorinta lui de a impune reformele intr-un ritm alert, incercarea de infranare a tendintelor conservatoare, dar si liberal-radicale i-au subminat pozitia, adversarii sai formand ceea ce s-a numit "monstruoasa coalitie", care l-a rasturnat la 11 februarie 1866, fiind numita o Locotenenta Domneasca, pentru a sigura puterea pana la numirea unui nou domnitor, care trebuia sa fie dintr-o familie domnitoare europeana.

Anunțuri
Anunțuri

In medalionul facut astazi de "Radio Romania Actualitati", se arata ca domnitorul a ramas in permanenta constient ca menirea lui era sa asigure reformele necesare statului, chiar daca aceasta i-a atras alungarea de catre alianta sus-mentionata, care apoi a trecut la materializarea punctului esential din deciziile Adunarilor Ad-Hoc, acelea de a se realiza unirea sub un principe strain. Acest deziderat se va materializa la 10 mai 1866, cand Principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen a depus juramantul la Bucuresti, dupa ce fratele Regelui Belgiei refuzase anterior propunerea.

Alexandru Ioan Cuza a mai trait apoi doar 7 ani, murind din cauza afectiunilor cardiace, in 1873, la Hotelul "Europa" din Heidelberg. In ultimii ani din viata, el s-a bucurat de aprecierea romanilor, insusi poetul Mihai Eminescu vizitandu-l odata, cu ocazia Anului Nou, alaturi de un grup de studenti.

Anunțuri

Ales deputat in colegiul III de Mehedinti, Alexandru Ioan Cuza a refuzat sa vina pentru a lua mandatul, deoarece nu a dorit ca persoana lui sa fie asociata cu tendinta de subminare a autoritatii noului domnitor, care a avut si el probleme cu reprezentantii clasei politice romanesti, pe fondul degradarii relatiilor internationale franco-germane.