Născut în 1930, Ion Iliescu este fiul Alexandru Iliescu. A început gimnaziul la Oltenița, localitatea natală, apoi a urmat studiile liceale la București - liceele Spiru Haret și Sfântul Sava, iar, mai apoi, studii de specialitate, la Facultatea de Electrotehnică de la Institutul Politehnic București - începute în 1950, și la Institutul Energetic din Moscova (1950-1954).

Și-a început cariera ca inginer proiectant în domeniul gospodăririi apelor. A fost unul dintre fondatorii Uniunii Asociațiilor Elevilor din România (1948) și a participat la constituirea Asociațiilor Studenților din România (1956). Membru al Uniunii Tineretului Comunist (1944), al Comitetului Central (C.C) al Uniunii Tineretului Muncitoresc, viitor Comunist (U.T.M și U.T.C) (1954-1960), secretar al C.C al U.T.M (din 1956) și președinte al Uniunii Aociației Studenților Comuniști din România (U.A.S.C.R) (1956-1960).

Anunțuri
Anunțuri

De asemenea, a fost membru al Partidului Muncitoresc Român (1965-1989), deputat în Marea Adunare Națională (1957-1961; 1965-1985).

Pe plan politic, s-a manifestat încă de la început ca susținător activ al noului curs politic al României, încă din anii '60 ai secolului trecut.

Între 1967-1971, a ocupat funcția de ministru pentru problemele tineretului. În 1968, în cadrul sesiunii Marii Adunări Naționale, a criticat intervenția Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia. Începând din 1971, în calitate de secretar cu propaganda, a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Intrat însă în conflic cu Nicolae Ceaușeascu, pentru că nu a aderat la Revoluția Culturală, a fost înlăturat din conducerea centrală a Partidului Comunist. Membru al Consiliului de Stat (1979-1980), a fost trimis să coordoneze activitatea consiliilor județene din Tmiș (1971-1974) și Iași (1974-1979).

Anunțuri

Președinte al Consiliului Național al Apelor (1979-1984). Între 1984 și 1989 a condus Editura Tehnică.

În decembrie 1989, s-a implicat în evenimentele ce au condus la înlăturarea regimului comunist din România. Astfel, a dat citire "Comunicatului către țară", la elaborarea căruia a jucat un rol important. După evenimentele din '89 a fost ales în fruntea Consiliului Frontului Salvării Naționale (1989-1990) și a Consiliului Provizoriu de Unitate Națională (1990).

A fost primul președinte de după comunism între 1990-1992; 1992-1996 și din 2000 în 2004.

A fost președinte și fondator al Frontului Salvării Naționale (1990), al Partidului Democrației Sociale din România (1997-2000), iar din 2006, președinte de onoare al Partidului Social-Democrat, senator (1996-2000; 2004-2008), a participat la semnarea a numeroase documente internaționale și la reuniuni internaționale importante. Ion Iliescu este o personalitate care se bucură de prestigiu național și internațional.

În anii '50 s-a căsătorit cu Elena (Nina) Iliescu, fără a avea moștenitori.

Anunțuri

De asemenea a publicat numeroase lucrări: "Revoluție și reformă", "Probleme globale", "Creativitate", "Momente de istorie", "Toamna diplomatică", "România în Europa și în lume", "Dialoguri româno-americane", "Revoluția română", "Integrare și globalizare". "Viața politică între dialog și violență", "Marele șoc' Ion Iliescu de vorbă cu Vladimir Tismăneanu".