După ce cei de la British Museum au examinat volumul "Pearkins" în detaliu și s-a scos la iveală faptul că puteau fi găsite urme de creion sub cerneala multora din adăugirile ulterioare, mulți au devenit curioși. Curiozitatea, totutuși, a existat întotdeauna, pentru că toți se întrebau cine e Shakespeare. Cu toată această nebunie au apărut și contrafacerile după Shakespeare.

Adevărul este că John Collier i-a indus în eroare vreme de mulți ani pe specialiști cu contrafacerile sale, adesea adăugând numele dramaturgului unor documente istorice astfel veritabile.

Vreme de mulți ani au tot fost contrafaceri după Shakespeare, unul dintre cei mai "valoroși" din domeniu fiind Wiliam Henry Ireland.

Anunțuri
Anunțuri

Dar după ce acesta a recunoscut că totul a fost o înșelătorie, la vreo cinsprezece ani, au început să apară contrafaceri cu mult mai grave.

Opera lui John Payne Collier (1789-1883), presupunea, în mare parte, contrafaceri Shakespeariene. Acesta era critic și specialist în Shakespeare, unul dintre cei mai respectabili. Pe vremea când era adolescent, a cumpărat o ediție din secolul XVII-lea a pieselor dramaturgului, iar mai târziu a ajuns specialist în literatura engleză medievală. În 1831, a publicat "O istorie a dramei versificate engleze până în vremea lui Shakespeare". Deșie conținea o bogăție de materiale și a fost foarte bine primită, Collier nu a putut rezista tentației de a insera născociri de ale lui. Una dintre acesta consta în adăugarea numelui dramaturgului unei presupuse cereri făcute de o trupă de actori, care solicitau să li se permită renovarea unei case de spectacol din Londra.

Anunțuri

Data devansa cu șapte ani orice menționare documentară a numelui lui Shakespeare cunoscută până atunci.

Patru ani mai târziu, Collier publică "Noi date privitoare la viața lui Shakespeare", în care avea să adauge alte detalii inventate. În noua lucrare făcea publice "descoperiri" și mai uimitoare: dovezi că, în 1602, "Othello" a fost jucată în prezența reginei Elisabeta și o baladă care ar fi putut fi sursa de inspirație a dramaturgului pentru "Furtuna". Collier continua să aducă documente istorice reale, adăugând numele dramaturgului în anumite scrisori și relatări. A fondat "Societatea Shakespeare", cu ajutorul căriea a publicat aceste descoperiri și altele.

În 1852, Collier a anunțat cea mai mare "descoperire" a sa, un vechi volum de piese de teatru care conțineau mii de alterări ale manuscrisului original. Punctuația și indicațiile scenice fuseseră schimbate, versurile se întretăiau sau erau modificate, ajungându-se pe alocuri la adăugiri chiar și de nouă versuri. Collier susținea că aceastea au fost făcute de un actor pe nume Thomas Perkins, la indicațiile lui Shakespeare însuși.

Anunțuri

Pentru a adăuga alte înșelătorii, Collier a pretins că a dat de notițele pierdute ale poetului Samuel Taylor Coleridge (1772-1834) făcute de acesta pentru conferințele sale despre Shakespeare.

A fost mai mult decât au putut îndura criticii lui Collier. În 1859, Sir Frederick Madden de la British Museum a examinat volumul "Perkins" în detaliu și a dat la iveală că puteau fi găsite urme de creion sub cerneala multora din adăugirile ulterioare. Cu toate acestea, abia când Collier se afla pe patul de moarte, în septembrie 1883, și-a mărturisit înșelătoriile "cu amărăciune și căință sinceră". #Google