Nu multe au fost relicvele bisericesti care sa fi trezit atatea controverse ca "Giulgiul din Torino", tocmai de aceea, imediat cu aparitia aparaturii moderne, cercetatorii au inceput adevarata munca.

Cateva date istorice despre panza:

Datele istorice sunt relevante pentru a trece printr-o informare cat mai corecta a ceea ce s-a intamplat de-a lungului timpului cu giulgiul.

In aprilie 1349: Geoffrey de Charny cladeste o biserica la Lirey, Franta, pentru a pastra giulgiul pe care se spunea ca l-ar fi adus de la Constantinopol.

In 1355 giulgiul este expus pentru prima data la Lirey si pelegrinii calatoresc pentru a-l vedea.

Anunțuri
Anunțuri

1389 - Regele francez Carol al IV-lea ordona vistiernicului de Troyes sa confiste giulgiul, dar acesta este lasat in mainile lui de Charny. Episcopul de Troyes descrie giulgiul ca avand dubla amprenta a unui om crucificat si sustine ca este adevaratul giulgiu in care a fost ingropat Iisus Hristos.

Mai 1398 - Geoffrey de Charny moare.

1418 - Vaduva lui, Margaret, se recasatoreste cu Humbert de la Roche, dar in 1438, Humbert moare; in decursul urmatorilor 12 ani, pana la moartea ei, Margaret expune giulgiul in diferite locuri din nordul Frantei.

1464 - Giulgiul este inregistrat ca fiind in posesia ducelui Louis de Savoia, care incepe constructia unei capele la Chambery.

6 iunie 1483 - Preotii de la Chambery descriu giulgiul drept "invaluit intr-o draperie de matase rosie si pastrat intr-o ralca acoperita cu velur purpuriu si decorata cu tinte suflate cu argint si inchisa cu o cheie de aur".

Anunțuri

14 aprilie 1503 - Un curtean de Savoia afirma ca identitatea giulgiului a fost confirmata de probe de foc, fierberea uleiului si multe spalari, insa "nu a fost posibil sa acopere sau sa stearga imprimeul sau imaginea". Marturii ale probei de foc fiind pastrate intr-un tablou realizat la 1516.

4 decembrie 1532 - Izbucneste un incediu in capela, flacarile topesc racla, care a fost construita din argint in 1509, in timp ce giulgiul este ars si dezvolta gauri in cateva locuri.

1532 - Calugaritele repara daunele provocate de foc, atasand o panza neagra si cosand petice peste locurile grav avariate.

1536 - Fracois Rabelais, in romanul sau "Gargantua" afirma ca "Sfantul Giulgiu de la Chambery... a luat foc in asa fel incat nici un petic nu a putut fi salvat".

septembrie 1578 - Dupa ce a fost expus in diferite locuri, giulgiul ajunge in Torino, Italia.

Giulgiul din zilele noastre si explicatia stiintifica.

In afara de perioada celui de-al doilea Razboi Mondial, giulgiul a ramas in Torino, unde era expus ocazional multimilor de pelerini.

Anunțuri

In 1898, un fotograf amator italian a facut prima poza. Urmatoarele au fost facute in 1931.

Ceea ce e de necontestat, e ca panza de aproape 410 cm lungime si 140 latime, poarta atat pe fata, cat si pe verso imaginea fantomatica a unui barbat cu par lung si barba. Mainile sale sunt incrucisate la piept si este sugerata o rana la inchietura mainii drepte. Imaginea de pe panza e vaga, dar un negativ facut pe baza ei dezvaluie portretul lui Hristos crucificat, asemanator tablourilor din Evul Mediu.

Autenticitatea giulgiului a fost pusa sub semnul intrebarii de numeroase ori de-a lungul existentei sale, dar abia in secolul XX oamenii de stiinta au inceput sa-si manifeste cu adevarat interesul.

In 1931, doctorul Pierre Barbet, de la Academia Franceza, a declarat: "Am vazut ca imaginile ranilor erau de o culoare destul de diferita de restul corpului, iar aceasta culoare era a sangelui uscat care se impregnase in material... E greu unuia neinitiat in pictura sa defineasca cu exactitate culoarea, dar baza era rosie, diluata, mai mult sau mai putin, in functie de rani". Insa se va dovedi ca doctorul nici nu se putea insela mai mult.

Dupa tot tam-tamul, Biserica ezita sa permita naliza relicvei, totusi, in noiembrie 1973, giulgiul este expus pentru prima data la televiziunea in culori. Moment in care au fost si colectate mici probe din panza, alaturi de doua lungimi scurte de fir. Unui medic legist suedez i s-a permis chiar sa ia 12 probe de praf, folosind banda adeziva.

In octombrie 1978, in timpul unei expozitii publice, fire dintr-o "pata de sange" de pe spatele imaginii au fost luate, alaturi de alte 32 probe adezive de panza. Toate acestea i-au fost trimise doctorului american Walter McCrine, expert in microscopie si microchimie. Dupa ample cercetari, in 1979, acesta a declarat ca testele nu indica nici o urma de sange si ca a descoperit utilizarea pentru imagini a doi pigmenti, ocru rosu si stacojiu. Acesta a declarat "ca oricine s-a lasat invaluit emotional de giulgiu ar trebui sa ia in calcul posibilitatea de a se detasa de emotiile sale".

Abia in 1988, dupa ani de cercetari, certuri si intarzieri, trei laboratoare din Arizona, Oxford si Zurich au supus probele datarii radiocarbonice. In luna aceluiasi an, Biserica Romana Catolica a anuntat rezultatele. Aceasta indicau ca data aproximativa anul 1325 si cu siguranta una cuprinsa intre 1260 si 1390. Nu exista nici un dubiu asupra faptului ca giulgiul poarta semnatura unui artist medieval, realizata in aceeasi perioada in care se stie ca giulgiul a fost in posesia lui Geoffrey de Charny.

Insa, in ianuarie 2005, Raymond Rogers, un chimist pensionat de la Laboratorul National din Los Angeles, New Mexico, a sustinut ca giulgiul era mult mai vechi. Acesta a demonstrat ca datarea cu carbon a fost folosita numai pe bucatile de panza care au ajutat la peticirea giulgiului in 1534 si ca analiza chimica sugera ca materialul principal avea intre 1.300 si 3.000 ani vechime.

Dar cu totii au fost de acord asupra unui singur lucru, infasurarea trupului lui Hristos nu ar fi avut cum sa realizeze imaginea de pe giulgiu, teste fiind facute si in acest sens. Robert Hunt, artist britanic, a demonstrat asta foarte usor. A acoperit trupul tinerei sale fiice cu vopsea de zugravit si a infasurat-o intr-un cearsaf. Rezultatul fiind un corp de nerecunoscut, al unei femei extrem de grase, iar imaginea de pe giulgiu fiind mai ingusta decat in mod normal. Desigur ca si in ziua de astazi mai exista controverse, dar adevarul stiintific nu poate fi neglijat nici in acest caz. #Hollywood